VIDEO | Cașul bunicii vs. fabricile de lactate. Cât de sigure sunt, de fapt, produsele cumpărate de la marginea drumului? Mădălina Cocan, Lăptăria cu Caimac: ”Cineva care gătește în gospodărie nu respectă regulile de igienă așa cum le respectă o fabrică”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Produsele lactate cumpărate din piețe, de la vânzători ambulanți sau de la marginea drumului vin adesea la pachet cu o promisiune greu de ignorat: gustul de altădată, rețeta tradițională, produsul „ca la țară”, „ca la bunica”. Dar cât de mult ar trebui să cântărească această nostalgie atunci când alegem ce punem pe masă?

Mădălina Cocan, cofondatoarea Lăptăria cu Caimac, vorbește, într-un interviu G4Food, despre diferența dintre gustul pe care îl asociem cu copilăria și criteriile obiective de calitate și siguranță alimentară. Iar concluzia ei este una care poate contrazice o idee foarte răspândită: un produs făcut în gospodărie sau cumpărat „de la omul din piață” nu devine automat mai bun doar pentru că este perceput ca fiind tradițional.

„Cât de sigure sunt produsele lactate pe care le cumpărăm pe marginea drumului, în piață?”

Pentru un producător industrial, explică ea, există un întreg sistem de controale și reguli de igienă și siguranță alimentară care trebuie respectate.

„Și acum știu că părerea este că acești producători industriali sunt acești bau-bau care fac… Dar în egală măsură suntem și controlați și verificați. Avem mai multe autorități care vin peste noi în control și tot timpul verifică. Avem autorități care și expun verificările public. Adică suntem forțați, chiar dacă nu vrem, deși și majoritatea vrem, să respectăm foarte multe reguli de igienă și siguranță a alimentului, astfel încât să nu ajungă un produs problematic la consumator”

Ce se întâmplă dacă apare o problemă?

Unul dintre argumentele aduse de Mădălina Cocan este cel al responsabilității și al trasabilității.

În cazul unui produs cumpărat de la un vânzător ambulant sau de la marginea drumului, consumatorul poate avea dificultăți în a identifica ulterior producătorul și în a cere explicații dacă produsul îi provoacă o problemă.

„Când tu ai cumpărat de la X vânzător, ambulant sau de la marginea drumului, nu te poți întoarce înapoi să-i spui: «Din cauza ta mi s-a întâmplat, uite, a fost rău copilului, s-a întâmplat nu știu ce». Nu mai ai cu cine să ai această discuție. În schimb, atunci când cumperi de la o fabrică clară, certă, o vezi pe ambalaj, ștampila ovală, atunci știi exact către cine. Știi exact că te poți duce la autorități și poți spune: «Uite, ăsta este produsul, poți să-l duc la analiză. Din cauza lui s-a întâmplat nu știu ce. Vreau să fie amendat, să fie tras la răspundere acel producător pentru că a făcut acest lucru neplăcut în produsul meu»”, spune ea.

„Nu toate produsele pe care le luăm de pe marginea drumului sunt cu adevărat tradiționale”

Întrebarea despre lactatele cumpărate din piețe sau de la marginea drumului are, spune Mădălina Cocan, două direcții.

„Nu toate produsele pe care noi le luăm de pe marginea drumului sau din piață sunt cu adevărat produse tradiționale. Sau făcute de cineva în gospodărie. Unele dintre ele sunt făcute în diverse fabrici, doar că acel canal de vânzare este piața și ni se pare nouă că ar fi făcute tradițional. Dar în spatele lor stă tot un atelier sau o fabrică de procesare. Și aici vorbim doar despre înșelarea consumatorilor cu privire la ce mod de producție am folosit.”

Există însă și cealaltă situație, spune ea: produsele care sunt într-adevăr făcute în gospodărie.

„Sau vorbim de produsele care realmente sunt făcute în gospodărie.”

Foto Dreamstime

Iar aici, diferența față de un produs fabricat într-o unitate controlată ține inclusiv de regulile de igienă pe care producătorul trebuie să le respecte:

„Eu una prefer un produs despre care știu că este foarte bine controlat. Știu că este făcut în condiții de igienă și nu igiena după cum o interpretez eu, ci igiena după standardele de calitate, după reguli, după legislație. Dar în egală măsură nu am nimic împotrivă nici cu oamenii care decid să aibă încredere în oricine care face brânză acasă sau care mulge vaca și vinde 5 litri de lapte într-un recipient de apă plată și vinde mai departe. E decizia fiecăruia până la urmă. Și trebuie doar să înțelegem ceva, cu siguranță, cineva care gătește în gospodărie nu respectă regulile de igienă așa cum le respectă o fabrică.”

„Tradițional” nu ar trebui să fie singurul criteriu

Mădălina Cocan nu respinge însă nostalgia. Din contră, spune că aceasta are propriul ei loc.

„Ceea ce vreau eu să spun este că dorul de bunici, nostalgia lucrurilor făcute mai pe îndelete în casă nu trebuie să înlocuiască criterii de calitate. Ele să rămână așa. Mie îmi place la nivel emoțional, cașul pe care îl făcea mama e de neegalat. Dar e la nivel emoțional. Că în realitate, mai ales că acum lucrez în domeniu, știu exact că pot face un produs calitativ mult mai bun. Dar mi-e dor de bunica și atunci e cel mai bun.”