VIDEO | Restricția alimentară, dușmanul siluetei? Alina Costache, psiholog: „Poate fi unul dintre factorii declanșatori ai mâncatului compulsiv” / Cum se formează cercul vicios

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Restricția alimentară poate părea o încercare de a recâștiga controlul asupra greutății și a propriului corp, însă poate contribui la apariția episoadelor de mâncat compulsiv. Psihologul clinician și psihoterapeutul Alina Costache explică legătura dintre restricție, pierderea controlului, vinovăție și revenirea la diete tot mai drastice. Declarațiile au fost făcute în podcastul „Fântâna de sănătate”, o producție G4Food moderată de Tania Fântână.

Cum se formează cercul vicios dintre restricție și mâncatul compulsiv

„Da. Este o legătură directă în sensul că restricția alimentară poate să fie unul dintre factorii declanșatori ai mâncatului compulsiv. Și aici vorbim despre o restricție care, de cele mai multe ori, vine din nevoia de a controla imaginea corporală, greutatea.

Doar că eu nu pot să controlez fiziologia corpului meu. Pot să încerc să controlez cât mănânc, pot să încerc să nu mănânc anumite alimente, pot să încerc să țin post, să restricționez, să îmi impun niște reguli foarte stricte. Dar, la un moment dat, resursele mele se epuizează.

Și atunci pierd controlul și ajung să mănânc mai mult, să mănânc compulsiv, să mă întorc la dulciuri, la alimentele pe care poate mi le-am interzis.”

Vinovăția duce la restricții și mai drastice

După un episod de mâncat compulsiv, persoana poate resimți vinovăție, rușine, dezgust față de propria persoană și neîncredere în capacitatea de a-și controla comportamentul alimentar. În încercarea de a repara ceea ce consideră un eșec, poate ajunge să își impună reguli și mai severe.

„Și atunci apare vinovăția, apare rușinea, apare dezgustul față de propria persoană, apare lipsa de încredere în mine, apare disperarea. Și spun: «Lasă că îți arăt eu ție de data asta!». Și încerc să restricționez și mai mult.

Și atunci intru într-un cerc vicios, în care restricția mă duce la pierderea controlului, pierderea controlului mă duce la vinovăție și rușine, iar vinovăția și rușinea mă duc din nou la restricție.”

„Cuvântul care mă ajută să sparg acest cerc vicios este blândețea”

Pentru Alina Costache, ieșirea din acest mecanism nu înseamnă intensificarea controlului asupra corpului, ci construirea unei relații diferite cu acesta, bazată pe înțelegerea propriilor nevoi.

„Cuvântul care mă ajută să sparg acest cerc vicios este blândețea. Pentru că, dacă eu continui să mă cert, să mă pedepsesc și să încerc să controlez tot mai mult, nu fac decât să mă întorc în același loc.

Imaginea corporală pe care mi-o doresc sau greutatea la care vreau să ajung pot să le abordez și printr-o relație sănătoasă cu corpul meu, prin a-mi cunoaște corpul, prin a înțelege ce are nevoie și prin a învăța să îl ascult.

Nu neapărat printr-o dietă, prin restricție și prin lupta permanentă cu mine însămi. Am nevoie să înțeleg ce se întâmplă cu mine și să simt ce are corpul nevoie.”