GALERIE FOTO | Ce conserve de toamnă se puneau pe vremea comunismului. Multe le preparăm, în casă, și astăzi, când în magazine găsești cam de toate

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Nebunia conservelor pentru iarnă începea în august și se termina târziu în toamnă. Spre deosebire de majoritatea gospodinelor, mama nu făcea gemuri, dulcețuri, compoturi și șerbeturi, odată pentru că avea o cămară mică și apoi pentru că bunicul nostru patern era pasionat de bucătărit și astfel de „conservăreli”. Iar când venea în vizită la nepoți aducea sacoșa de gemuri și dulcețuri. Plus că stătea la Brașov și acolo mai ușor găseai în piață fructe în special din cele de pădure.

De ce atâta muncă?

Pe vremea comunismului, bătea vântul în magazine, chiar și prin aprozare. Toamna târziu și iarna, legume și fructe nu se găseau. Știu că e greu de crezut pentru cei de azi născuți după 1990. Dar așa mergeau lucrurile atunci.

Aprozarele erau magazinele dedicate pentru legume-fructe, pentru că la alimentara de atunci era mai mult băcănie cu raion de carne, mezeluri, lactate. Teoretic, pentru că rafturile erau pline de băuturi ciudate, creveți vietnamezi, ceva conserve care arătau necomestibil, produse necerute. Pentru orice altceva se „băga” una sau alta în fiecare zi și populația cartierului afla din gură în gură sau contra unei „atenții” la vânzătoarea de la alimentara și se strângea cu mic cu mare la coadă. Unii apucau, alții nu, chiar dacă se dădea cu porția. Ca să iei mai mult veneai cu toată familia la coadă.

La aprozar era cam la fel: cartofi, ceapă, morcovi și în rest, ce se aducea. Primăvara, vara și la începutul toamnei mai bine dădeai fuga la piață. La prima oră să fii sigur că găsești ce ți-ai fi dorit. Se cumpărau treptat pentru zacuscă: vinete și gogoșari, care se coceau și se puneau în congelator pentru o porție cântărită de zacuscă, până veneau și restul ingredientelor. La fel roșii din care se pregătea bulion. Și pentru conservat ca atare și pentru zacuscă. Uleiul se cumpăra și se economisea de cu luni înainte. La fel și zahărul dacă vroiai dulcețuri.

Lista de conserve de toamnă a mamei mele

Foto: G4Food

1. Se făcea în primul rând bulion, din roșiile coapte de august. Mari, cărnoase și dulci, se treceau prin mașina de tocat și se fierbeau domol cu sare și ulei. Apoi se punea în sticle tot bulionul. O parte mergea la zacuscă, o parte în mâncarea de peste iarnă.
2. Se coceau vinete și gogoșari, se curățau și se tocau, se combinau cu ceapă mărunțită și cu ulei și se fierbea ore în șir oala cu zacuscă. Cu variații de zacuscă cu dovlecei, morcovi, fasole sau ciuperci.
3. Se alegeau cei mai mici castraveți din piață și se puneau la murat în saramură. La fel gogoșari sănătoși se așezau în borcane și se scăldau în oțet. Le țineau companie borcanele cu gogonele murate, asezonate cu felii de morcovi și buchețele de conopidă. Cine era mai casnică și mai îndemânatică mura și roșii mai mici, pepeni micuți ori dovlecei. Mama nu făcea așa că sincer nici eu nu pun astăzi.
4. Se pregăteau multe borcane cu ardei copți și separat cu salată de vinete gata pregătită. Nu se prea lăsau la congelator, pentru că erau dese penele de curent și nici congelatoarele prea performante la vremea aia.
5. La fel, se umplea cămara cu mult zarzavat tocat pentru ciorbe, sau ghiveci de legume.
6. Într-o ladă mare cu nisip se puneau morcovi la conservat și cartofi și ceapă în cămară, unde circula aerul rece, dar nu era umezeală. Merele se țineau pe dulap pe foi de ziar. De avocado nici nu știam că există, iar fructe exotice precum banane, mandarine și portocale veneau rar, mai ales în perioada sărbătorilor și ne uitam la ele cu admirație și le primeam cu porția. Să ne ajungă mai multe zile. Adulții nu se atingeau de ele, le lăsau pentru cei mici.
7. Varza se punea în butoaie cu sare, hrean și mărar. Ca să avem pentru sarmale. De Crăciun și Anul Nou sau când făceai rost de carne. În rest se făcea călită, salată, ciorbă ori sarmale cu orez.
8. Tot acum se fierbeau și gemurile, dulcețurile și compoturile din caise, piersici, prune ori fructe de pădure. Ce nostalgie am eu din vremurile acelea sunt șerbeturile din fructe, când am găsit la o băcănie din București nu m-am putut abține să nu iau unul de zmeura. Vis, chiar dacă știu ca e zahăr mâncat cu lingura. Și pelteaua de mere și gutui. Câteodată, peltea mai fac și eu, pentru că nu se mai găsește nicăieri.
9. Compoturile erau și ele la mare preț, deși din astea mai găseai de cumpărat. La fel și nectaruri de fructe îmi amintesc ca erau și foarte bune, de cel din piersici sau caise îmi amintesc cu nostalgie. Am găsit zilele acestea unei în magazine foarte asemănătoare și complet naturale. Noi le cumpăram adesea în copilărie (am 55 de ani, deci demult!) la cofetărie, cu o prăjitură cleioasă care ni se părea vis.

Conservele de azi

Mărturisesc și că prea mult timp nu am, dar de pildă, zacuscă fac. Ocazional și câte un compot sau o dulceață. Că parcă e mai bun ce fac eu. Castraveți pun la murat pentru că ies bestial, crocanți și tari. În rest, le cupăr, preferabil din surse artizanale. Dar, fiecare după cum îi place și poate. Acum e pe alese, ceea ce e minunat. Dacă vă bate gândul să puneți legume și fructe la conservat pentru iarna Rețetele Juanitei vă așteaptă cu caietul de indicații al mamei.

Spor la „borcaniadă”!