VIDEO | Mâncatul compulsiv vine cu un mesaj / Alina Costache, psiholog: „Ceva nu funcționează bine pentru mine, nu că ceva nu este în regulă cu mine”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În timpul unui episod de mâncat compulsiv, unele persoane pot simți că pierd contactul cu propriul corp și cu ceea ce se întâmplă în jurul lor. Psihologul clinician și psihoterapeutul Alina Costache explică, în podcastul „Fântâna de sănătate”, o producție G4Food moderată de Tania Fântână, de ce astfel de reacții pot funcționa ca mecanisme de apărare și de ce mâncatul compulsiv nu ar trebui privit exclusiv ca un comportament de care trebuie să scăpăm.

Ce se întâmplă în timpul unui episod de mâncat compulsiv

„Atunci când vorbim de prezență, în momentul în care se întâmplă episodul de mâncat compulsiv, persoana se disociază. Uneori apare și derealizarea, adică nu mai simte că este în contact cu corpul său. Uneori chiar apare depersonalizarea, adică un pas și mai departe, și persoana se vede ca și cum ar fi în exteriorul ei, iar sunetele și tot ce se întâmplă în mediu sunt percepute ca și când ar fi undeva în depărtare.

Disocierea, derealizarea și depersonalizarea sunt toate mecanisme de apărare care, la un moment dat pe parcursul vieții noastre, de cele mai multe ori în perioada copilăriei sau atunci când am trecut prin diverse situații traumatice, ne-au ajutat să facem față și să supraviețuim acelor situații.

Și ele nu cer voie să te salveze, să te viziteze.”

De ce intrăm pe „pilot automat”

Alina Costache explică faptul că aceste mecanisme de apărare se pot activa atunci când o situație din prezent reactivează răni mai vechi. Reacția poate apărea automat, fără ca persoana să decidă în mod conștient să recurgă la ea.

„Atunci când, în contextul de viață pe care îl am, trec printr-o situație care îmi declanșează aceste răni, mecanismele de apărare vor fi cele care intră pe pilot automat.

Acestea sunt modalități prin care corpul nostru încearcă să ne salveze sau măcar să ne asigure supraviețuirea.”

„Înainte să încerc să scap de el, e util să îl cunosc”

În loc să privească mâncatul compulsiv doar ca pe un comportament care trebuie eliminat, psihoterapeutul propune o abordare bazată pe curiozitate și pe înțelegerea mesajului din spatele acestuia.

„De asta și încurajez, atunci când ne confruntăm cu mâncatul compulsiv, să nu-l privim ca pe ceva de care trebuie să scăpăm.

Întotdeauna, aceste răspunsuri pe care le avem la stresul din viața noastră vin cu un mesaj pentru noi. Și înainte să încerc să scap de el, e util să îl cunosc, să-mi găsesc curiozitatea pentru a descoperi cu adevărat ce mesaj îmi transmite acel mâncat compulsiv.”

„Ceva nu funcționează bine pentru mine, nu că ceva nu este în regulă cu mine”

Schimbarea perspectivei poate începe cu o distincție importantă: între a considera că este ceva în neregulă cu propria persoană și a încerca să identifici ce anume nu funcționează în viața ta sau în contextul în care te afli.

„De fapt, el vine întotdeauna cu un mesaj. Mă ajută să înțeleg că ceva nu funcționează bine pentru mine și nu că ceva nu este în regulă cu mine.

Și când reușesc să fac această distincție între a descoperi ce nu merge bine în viața mea, ce nu merge bine în corpul meu, ce nu merge bine în momentul, în locul în care mă aflu acum în viața mea, atunci încep să merg spre vindecare.

Deci, tot cu blândețe. Cu foarte multă blândețe.”

Psihoterapeutul încurajează astfel o abordare în care persoana încearcă să înțeleagă ce se întâmplă cu ea, în loc să se învinovățească pentru un comportament pe care nu reușește să îl controleze.