Obezitatea la copii: De ce avem tot mai mulți copii cu probleme de greutate și ce putem schimba acasă? / Cauze și soluții pe care le putem aplica acasă, conform nutriționistului Tania Fântână

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Când vorbim despre obezitatea la copii, primul impuls este să ne uităm în farfuria lor. Câte dulciuri mănâncă, câtă pâine, câte paste, câte gustări primesc între mese. Și, de multe ori, să căutăm un vinovat. Copilul mănâncă prea mult, bunicii îi dau prea multe dulciuri, părinții nu sunt suficient de atenți.

Doar că lucrurile sunt mult mai complicate de atât. Un copil nu își face singur cumpărăturile, nu decide întotdeauna ce se gătește acasă, cât timp petrece în mașină, când se culcă sau câte ore stă în fața unui ecran. El crește într-un mediu pe care noi, adulții, îl construim în mare parte pentru el.

Obezitatea infantilă este o problemă de sănătate publică, dar și una de familie, de educație și de societate. Nu apare peste noapte și rareori are o singură cauză. Predispoziția genetică, mediul alimentar, lipsa mișcării, somnul insuficient, stresul și condițiile socioeconomice pot contribui, în proporții diferite, la apariția ei.

Și cred că primul lucru pe care trebuie să îl înțelegem este acesta: un copil cu obezitate nu este un copil fără voință și nici un copil care trebuie certat pentru ceea ce mănâncă. Este un copil care are nevoie de ajutor, fără să fie făcut să se simtă rușinat de propriul corp.

Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății, în 2024, aproximativ 400 de milioane de copii și adolescenți cu vârste între 5 și 19 ani aveau suprapondere, dintre care 170 de milioane trăiau cu obezitate. Practic, unul din cinci copii și adolescenți din lume avea o greutate peste limitele considerate sănătoase pentru vârsta sa.

Un raport UNICEF din 2025 arată ceva și mai îngrijorător: pentru prima dată la nivel mondial, obezitatea a devenit mai frecventă decât subponderalitatea în rândul copiilor și adolescenților de vârstă școlară.

Dar România cum stă?

Din păcate, nici noi nu facem excepție. Potrivit UNICEF, în România, procentul copiilor și adolescenților cu vârste între 5 și 19 ani care au suprapondere, inclusiv obezitate, a crescut de la 10% în anul 2000 la 23% în 2022. În aceeași perioadă, obezitatea a crescut de la 2% la 9%.

De ce am ajuns aici și, mai ales, ce putem face acasă?

Aș vorbi despre cinci factori importanți asupra cărora putem interveni, măcar parțial, fără să transformăm viața familiei într-o dietă permanentă.

1. Prea multe alimente foarte calorice, la îndemână, în fiecare zi

Nu cred că o felie de tort la o aniversare sau o porție de cartofi prăjiți din când în când reprezintă problema. Și nici despre a mânca perfect nu vorbim aici. Problema apare atunci când biscuiții, napolitanele, chipsurile, produsele de patiserie, băuturile îndulcite și gustările foarte calorice devin alimente de zi cu zi.

Sunt produse ușor de cumpărat, ușor de mâncat și adesea promovate intens către copii. Unele aduc multe calorii într-un volum mic și nu oferă aceeași sațietate ca o masă obișnuită. Nu este surprinzător că un copil le preferă. Sunt gustoase, disponibile și, de multe ori, asociate cu momente plăcute.

Ce putem face acasă?

1. Să avem la vedere și la îndemână alimente simple: fructe spălate, iaurt, brânză, pâine, legume, ouă fierte. Copilul va alege mai ușor dintre lucrurile pe care le găsește în casă.
2. Să păstrăm dulciurile în alimentație, dar să nu le transformăm în gustarea automată de după fiecare masă, în recompensă pentru note bune sau în soluția pentru orice supărare.
3. Să înlocuim treptat sucurile și ceaiurile îndulcite consumate zilnic cu apă. Caloriile băute se adună ușor și nu oferă aceeași sațietate ca alimentele solide.

2. Mese dezorganizate și prea mult ronțăit între ele

Mulți copii pleacă dimineața fără să mănânce, iau ceva rapid de la magazin, ajung acasă foarte flămânzi și încep să ciugulească până la cină. Alții au permanent câte ceva în mână: un biscuite, un covrig, câțiva pufuleți, un suc.

Ce putem face acasă?

1. Să oferim trei mese principale și, în funcție de vârstă, program și apetitul copilului, una sau două gustări. Nu trebuie să mănânce obligatoriu la fiecare ocazie, dar este util să existe o rutină.
2. Să construim mese care satură: ouă sau brânză cu pâine și legume la micul dejun, carne sau pește cu cartofi și salată la prânz, o cină simplă cu proteine, legume și o sursă de carbohidrați.
3. Să încercăm să mâncăm la masă, fără televizor sau telefon, măcar la una dintre mesele zilei. Copilul are nevoie să fie atent și la ceea ce mănâncă, nu doar la desenul animat din fața lui.

Și să nu uităm un lucru: părintele poate organiza mesele și decide ce alimente oferă, dar copilul trebuie să aibă libertatea să spună când s-a săturat. Nu îl obligăm să termine tot din farfurie.

3. Copiii se mișcă tot mai puțin

Ne dorim copii activi, dar viața lor arată adesea altfel. Merg cu mașina la școală, petrec multe ore în bancă, își fac temele și apoi se relaxează în fața televizorului, a tabletei sau a telefonului.

Pentru copiii și adolescenții cu vârste între 5 și 17 ani, OMS recomandă, în medie, cel puțin 60 de minute pe zi de activitate fizică moderată până la intensă, calculate pe parcursul săptămânii. Nu trebuie să fie toate minutele petrecute la un sport organizat.

Ce putem face acasă?

1. Să introducem mersul pe jos în rutina familiei: până la școală, până la magazin, în parc sau la o plimbare după cină, acolo unde condițiile permit.
2. Să încurajăm joaca activă: bicicleta, mingea, dansul, alergatul, săritul corzii. Important este ca mișcarea să fie o plăcere, nu o pedeapsă pentru ce a mâncat copilul.
3. Să participăm și noi. O plimbare în familie sau o jumătate de oră de joacă împreună poate fi mai valoroasă decât o mie de recomandări despre cât de important este sportul.

4. Somnul insuficient și prea mult timp în fața ecranelor

Somnul este unul dintre factorii pe care îi neglijăm cel mai des când discutăm despre greutatea copiilor.

Un copil care doarme prea puțin poate avea un apetit mai greu de reglat, poate fi mai obosit și mai puțin dispus să se miște. Somnul insuficient este asociat cu un risc mai mare de exces ponderal, deși nu reprezintă singur o explicație pentru obezitate.

În plus, ecranele pot ocupa ore care altădată erau dedicate jocului, mișcării sau somnului. Iar când copilul mănâncă în fața unui ecran, poate fi mai puțin atent la senzația de sațietate.

Ce putem face acasă?

1. Să stabilim o oră de culcare relativ constantă, inclusiv în weekend. Copiii cu vârste între 6 și 12 ani au nevoie, în general, de 9-12 ore de somn pe noapte.
2. Să scoatem telefonul și tableta din rutina de dinainte de culcare.
3. Să stabilim momente fără ecrane pentru întreaga familie, mai ales în timpul meselor, și să oferim alternative: citit, jocuri, plimbări, activități făcute împreună.

5. Folosim mâncarea pentru a recompensa, liniști sau consola

Cred că aici avem una dintre cele mai delicate discuții.

De câte ori nu spunem „Dacă ești cuminte, îți cumpăr o înghețată”, „Nu mai plânge, ia o ciocolată” sau „Dacă termini tot din farfurie, primești desert”?

O facem cu intenții bune. Vrem să le oferim bucurie copiilor, să îi liniștim, să îi răsplătim. Dar, repetate foarte des, aceste obiceiuri îi pot învăța că mâncarea este principalul răspuns la plictiseală, tristețe, frustrare sau nevoia de apreciere.

Ce putem face acasă?

1. Să nu folosim dulciurile drept recompensă pentru comportament, note sau rezultate. Putem oferi timp împreună, o activitate preferată, o poveste în plus sau pur și simplu apreciere.
2. Să învățăm să întrebăm: „Ți-e foame sau s-a întâmplat ceva care te-a supărat?”. Nu pentru a refuza mâncarea unui copil flămând, ci pentru a înțelege de ce are nevoie.
3. Să evităm comentariile despre greutatea și corpul copilului. Nu îi spunem că este gras, nu îl comparăm cu frații sau colegii și nu îl facem să se simtă vinovat pentru ce a mâncat.

Ce mi-aș dori să înțeleagă părinții

Nu trebuie să avem o familie care mănâncă perfect. Nu trebuie să gătim zilnic trei feluri de mâncare, să cumpărăm numai produse bio sau să eliminăm orice prăjitură din viața copiilor.

Putem începe cu lucruri mult mai simple. Cu un mic dejun înainte de școală, cu apă în locul sucului consumat zilnic, cu o cină luată împreună, cu un fruct pus în ghiozdan, cu o plimbare după-amiaza și cu o oră de culcare care să îi permită copilului să se odihnească.

Și poate cel mai important este să nu cerem copiilor schimbări pe care noi, adulții, nu suntem dispuși să le facem. Nu putem să le vorbim despre legume în timp ce noi nu le mâncăm, despre mișcare în timp ce ne petrecem tot timpul liber pe canapea sau despre limitele ecranelor cu telefonul permanent în mână.

Nu avem nevoie de copii care se tem de mâncare sau de cântar. Avem nevoie de copii care cresc sănătos, care se bucură de mâncare, care se mișcă din plăcere și care învață, treptat, să aibă grijă de ei.