India a trecut, în șase decenii, de la penurie alimentară la surplus masiv de orez. Producția a crescut cu aproximativ 50% într-un deceniu, iar țara asigură acum circa 40% din comerțul mondial cu orez. Succesul are însă și un cost: subvențiile cresc, depozitele sunt aproape pline, iar cultivarea intensivă a orezului pune presiune pe resursele de apă și încurajează fermierii să renunțe la alte culturi, relatează Reuters.
În anul agricol 2025/2026, India a produs un nivel record de 154 de milioane de tone de orez, față de un consum intern de aproximativ 107 milioane de tone. În urmă cu doar câteva decenii, situația era radical diferită.
În 1965, autoritățile le cereau indienilor să renunțe la cină o zi pe săptămână, deoarece recoltele erau insuficiente pentru alimentarea populației. Astăzi, India se confruntă cu problema opusă: produce mai mult orez decât consumă.
Exporturile indiene de orez au ajuns în 2025 la 22,3 milioane de tone, de aproximativ două ori mai mult decât în urmă cu un deceniu. Orezul indian reprezintă în prezent aproximativ 40% din comerțul mondial cu această cereală. Stocurile sunt atât de mari, încât capacitatea de depozitare a devenit insuficientă în unele regiuni. „Nu mai avem spațiu”, a declarat pentru Reuters Navin Aggarwal, proprietarul unei mori din statul Odisha. El spune că firmele așteaptă ca agențiile guvernamentale să ridice orezul cumpărat deja de stat. La 1 octombrie, stocurile guvernamentale de orez ajunseseră la nivelul record de 55,47 milioane de tone, de peste patru ori mai mult decât ținta stabilită.
Ministerul Alimentației intenționează să adauge 13,1 milioane de tone la capacitatea de depozitare, pentru a reduce dezechilibrul dintre achizițiile de cereale și cantitățile care ies din stocuri.
Ascensiunea Indiei ca putere mondială a orezului nu a fost rezultatul exclusiv al progreselor agricole. Sistemul federal de subvenționare a orezului datează din anii 1960, când principala preocupare era securitatea alimentară. Guvernul stabilește anual un preț minim garantat pentru orez, calculat în funcție de costurile fermierilor, de la forță de muncă până la îngrășăminte. Unele state oferă și bonusuri suplimentare peste prețul minim federal. Aceste stimulente fac cultura orezului mai atractivă pentru agricultori.
Subvențiile pentru orez reprezintă acum peste două treimi din factura federală pentru subvențiile alimentare. Aceasta a depășit 2.280 de miliarde de rupii, echivalentul a aproximativ 24,1 miliarde de dolari, în anul fiscal 2025/2026.
Economistul agricol Ashok Gulati, fost consilier guvernamental pentru prețurile agricole, susține că sistemul a ajuns să finanțeze indirect inclusiv consumul din alte țări. „În fapt, folosim banii contribuabililor pentru a subvenționa consumatorii străini”, spune acesta.
Creșterea spectaculoasă a producției are și o explicație tehnologică. În 2009, cercetătorii indieni au lansat comercial soiul Swarna-SUB1, obținut prin combinarea unui soi tolerant la inundații cu varietatea Swarna, cunoscută pentru productivitatea ridicată. Noua varietate a permis cultivarea mai sigură a orezului în regiunile din estul Indiei, expuse frecvent inundațiilor. În Bihar, producția de orez a crescut cu 182% în ultimii 15 ani și a ajuns la 8,75 milioane de tone în 2025/2026. În statul vecin Odisha, producția a crescut cu 50%, până la 10,2 milioane de tone.
Chandramohan Yadav, fermier din Bihar, își amintește că înaintea apariției noilor soiuri existau ani în care familia sa abia producea suficient pentru propriul consum. „Acum cultivăm mai mult orez decât putem mânca”, spune agricultorul.
Cercetarea continuă. Oamenii de știință încearcă să obțină soiuri care să combine toleranța la inundații cu rezistența la secetă. Obiectivul este important într-o agricultură dependentă puternic de muson, ale cărui precipitații devin tot mai imprevizibile.
Noile varietăți ar putea adăuga cel puțin 10 milioane de tone la producția indiană în următorii cinci ani, potrivit estimărilor citate de Reuters. Un raport al organismului guvernamental NITI Aayog estimează că producția ar putea ajunge la 171 de milioane de tone până în 2036. Consumul intern ar urma însă să crească doar până la aproximativ 110 milioane de tone. Dacă estimările se confirmă, surplusul ar continua astfel să se mărească.
Problema nu ține doar de dimensiunea stocurilor. Subvențiile și bonusurile acordate pentru orez îi determină pe fermieri să prefere această cultură în detrimentul altora. Autoritățile federale sunt preocupate în special de reducerea suprafețelor destinate oleaginoaselor și leguminoaselor, produse pe care India trebuie apoi să le importe.
În 2025, importurile de oleaginoase și leguminoase au costat India 22,7 miliarde de dolari, cu 120% mai mult decât în urmă cu zece ani. În același timp, exporturile de orez au adus aproximativ 12 miliarde de dolari. Apare astfel un paradox: statul stimulează puternic o cultură aflată deja în surplus, în timp ce cheltuiește sume tot mai mari pentru importul altor produse agricole.
O altă problemă importantă este consumul de apă. Departamentul pentru Cheltuieli al Ministerului indian de Finanțe a cerut statelor să își alinieze stimulentele cu prioritățile naționale și să încurajeze și alte culturi. Într-o scrisoare trimisă autorităților regionale, instituția a avertizat că orezul, cultură intensivă în apă, pune presiune asupra resurselor de apă subterană. De asemenea, cultura orezului necesită mai multe îngrășăminte decât oleaginoasele și leguminoasele. Factura Indiei pentru subvenționarea îngrășămintelor ar urma să depășească 3.000 de miliarde de rupii, aproximativ 31,8 miliarde de dolari, în 2026/2027. Suma este de patru ori mai mare decât în urmă cu un deceniu.
Surplusul indian influențează și piața internațională. Orezul din India se vindea la jumătatea lunii noiembrie cu aproximativ 110 dolari pe tonă mai ieftin decât orezul thailandez de referință, cotat în jurul valorii de 497 de dolari pe tonă. Creșterea exporturilor indiene a provocat nemulțumiri în țări concurente precum Thailanda, Vietnam și Statele Unite.
Autoritățile americane și organizațiile producătorilor au criticat sistemul indian de subvenții, în timp ce New Delhi respinge acuzațiile că ar practica dumping.
Pentru India, problema devine astfel una de echilibru. Politicile create în urmă cu șase decenii pentru a evita foametea și pentru a asigura suficient orez unei populații uriașe au funcționat spectaculos. Producția a crescut, agricultorii au devenit mai productivi, iar țara s-a transformat într-un actor dominant pe piața mondială.
Dar succesul a generat o problemă nouă: prea mult orez, stocuri record, cheltuieli bugetare în creștere și presiune asupra apei și asupra diversității culturilor agricole.
Titlu SEO:
Descriere Meta:
Cuvinte cheie SEO:
Articol editat de un jurnalist în care au fost folosite texte traduse cu AI.
Vă rugăm să păstrați un ton respectuos în comentarii.
Limbajul ofensator, injuriile, comentariile instigatoare la ură sau postarea repetată și abuzivă a aceluiași mesaj pot duce la ștergerea comentariului și, în unele cazuri, la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.
Comunitatea noastră este despre pasiunea pentru mâncare, rețete și experiențe culinare, iar discuțiile sunt binevenite atât timp cât rămân civilizate și constructive. Vă mulțumim că ne ajutați să păstrăm un spațiu plăcut pentru toți