Ce mâncau românii în ultimele luni ale comunismului. O notă secretă a Securității din 1989: Ouăle acopereau doar 30% din necesar, iar unele legume erau înlocuite cu oase

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O notă secretă a Securității, întocmită la 26 mai 1989, cu doar câteva luni înainte de prăbușirea regimului comunist, arată amploarea penuriei alimentare din ultimul an al regimului Ceaușescu. Documentul, publicat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), descrie situația din județul Bihor: laptele și produsele lactate erau insuficiente, preparatele din carne erau realizate inclusiv din materii prime cu valoare nutritivă redusă, uleiul și zahărul lipseau, iar cantitatea de ouă pusă în vânzare acoperea doar aproximativ 30% din necesarul populației, transmite MEDIAFAX.

Securitatea consemna inclusiv efectele pe care penuria le avea asupra oamenilor, notând că lipsurile generau „nemulțumiri în rândul populației și unele stări de spirit negative”.

Laptele, la doar 38% din plan

Potrivit documentului din mai 1989, materia primă pentru lapte și produse lactate era realizată „la nivel de 38% față de sarcina planificată pe județ”.

Problemele nu se opreau aici. Lipseau și materiile prime necesare pentru realizarea unor produse complementare.

„Lipsesc produsele complementare: băuturi răcoritoare pe bază de zer și zară; batoane din miere artificială; brânză de vaci cu adaosuri; lapte praf cu must de malț. Aceste produse complementare nu se realizează la nivelul sarcinilor stabilite, motivându-se lipsa repartițiilor de zahăr și a materiilor prime ce intră în componența produselor”, se arată în nota publicată de CNSAS.

Documentul consemna și lipsa unor produse precum „brânză telemea, brânză de burduf, smântână, cașcaval, brânză de vaci”.

Nici cantitatea de lapte distribuită populației nu era suficientă, Securitatea notând că aceasta „nu acoperă în toate cazurile necesarul”.

Preparatele din carne, făcute și din materii prime cu valoare nutritivă redusă

Probleme majore existau și în privința cărnii și a preparatelor din carne.

Oferta era redusă, iar raportul Securității descria și calitatea materiilor prime utilizate.

„Gama sortimentală este restrânsă și nedistribuită uniform cantitativ, predominând produse cu rentabilitate ca: salam de porc «Mistreț», cârnați «Ignat», slănină afumată, cremvurști, oase garf. Materia primă folosită la fabricarea preparatelor din carne este provenită în procent de 60-70% din tăieri din necesități și 25-50% carne cu valoare nutritivă redusă”, se arată în document.

Un alt detaliu consemnat în nota Securității arată cât de mari ajunseseră lipsurile de materii prime.

În unele preparate culinare preambalate, „unele legume deficitare […] au fost înlocuite cu oase”.

Uleiul și zahărul, în deficit

Situația era dificilă și în ceea ce privește uleiul.

Întreprinderea de Ulei Oradea nu reușea să respecte cantitățile stabilite. Din cele 208 tone destinate ICRA Bihor până la 24 mai 1989 fuseseră livrate numai 125 de tone.

Pentru anumite zone, potrivit documentului, „nu s-a livrat nici o cantitate”.

Problemele urmau să continue și în luna iunie, când rafinăria trebuia să intre în remont și „nu mai dispune de ulei în stoc”.

Și zahărul devenise o problemă. Întreprinderea de Industrializare a Sfeclei de Zahăr Oradea urma să epuizeze „stocul de zahăr pentru fondul pieței”, rămânând doar rezerva de stat de 7.000 de tone.

Ouăle puse în vânzare acopereau doar 30% din necesar

Una dintre cele mai grăitoare cifre din raport privește aprovizionarea cu ouă.

„Cantitățile de ouă puse în vânzare prin rețeaua comercială a ICS «Alimentara» și ICSLF reprezintă aproximativ 30% din necesarul populației”, consemna Securitatea în mai 1989.

Cu alte cuvinte, cantitățile ajunse în magazine reprezentau mai puțin de o treime din necesarul estimat al populației.

În mediul rural lipseau făina, mălaiul și conservele

Penuria nu afecta doar orașele.

Nota secretă indica întârzieri în distribuirea făinii de grâu și a mălaiului în mediul rural, cote diminuate de ulei și cantități insuficiente de drojdie.

În plus, nu existau „conserve de legume, de fructe sau mixte” nici în depozite și nici în rețeaua comercială.

În același timp, economia planificată producea și situații paradoxale. În unele sate erau trimise produse pe care oamenii nu le solicitau „datorită prețului ridicat”. Documentul oferea drept exemplu țigările „Golf”.

„Nemulțumiri în rândul populației”

Dincolo de cifrele privind producția și aprovizionarea, documentul este relevant și pentru modul în care Securitatea urmărea reacția populației în ultimele luni ale regimului comunist.

Raportul consemnează explicit efectele penuriei alimentare asupra stării de spirit a oamenilor.

„Aceste neajunsuri au creat nemulțumiri în rândul populației și unele stări de spirit negative”, se arată la finalul notei din 26 mai 1989.

Documentul publicat de CNSAS oferă astfel o imagine din interiorul aparatului de stat asupra crizei de aprovizionare din 1989, într-o perioadă în care lipsurile de alimente deveniseră parte din viața cotidiană a populației.