Urina umană, transformată în îngrășământ pentru agricultură / Un startup elvețian promite să reducă dependența de fertilizanții clasici

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În timp ce agricultura mondială se confruntă cu prețuri ridicate la îngrășăminte și cu probleme de aprovizionare, un startup elvețian propune o soluție neobișnuită: transformarea urinei umane în fertilizant pentru culturi și grădini. Compania VunaNexus a dezvoltat un sistem care colectează și tratează urina din clădiri de birouri, locuințe și instituții publice, transformând-o într-un îngrășământ certificat numit Aurin. Tehnologia este deja utilizată în mai multe proiecte din Elveția și Franța, inclusiv la sediul european al European Space Agency din Paris, conform The Guardian.

Potrivit reprezentanților companiei, ideea nu are legătură cu experimente excentrice sau cu tendințe alternative de viață. Scopul este recuperarea unor substanțe valoroase care, în mod normal, ajung în sistemele de canalizare.

Cum funcționează sistemul

Procesul începe cu toalete și pisoare speciale care separă urina de restul apelor uzate. Lichidul este transportat către o mică stație de tratare instalată în clădire. Acolo sunt eliminate reziduurile de medicamente și alte micropoluante. În același timp, sunt recuperate substanțe esențiale pentru plante, precum azotul și fosforul. Ulterior, lichidul este pasteurizat la aproximativ 90 de grade Celsius pentru eliminarea eventualilor agenți patogeni.

La final rezultă două produse: apă distilată, care poate fi reutilizată în sistemul de toaletă, și îngrășământul lichid Aurin.

Compania afirmă că acesta este primul fertilizant mineral produs integral din urină umană care a obținut certificare oficială pentru utilizare agricolă în Elveția și Franța.

De ce este urina atât de valoroasă

La prima vedere, ideea poate părea surprinzătoare. Totuși, specialiștii spun că urina conține o mare parte dintre nutrienții pe care plantele îi folosesc pentru dezvoltare. Deși reprezintă mai puțin de 1% din volumul total al apelor uzate, urina conține peste 80% din compușii care trebuie eliminați în stațiile de epurare, inclusiv azot și fosfor. Aceste elemente sunt esențiale pentru producerea îngrășămintelor moderne. În prezent, o mare parte a fertilizanților pe bază de azot este obținută prin procese industriale energofage care utilizează combustibili fosili.

Din acest motiv, cercetătorii consideră că recuperarea nutrienților din urină poate contribui la reducerea consumului de resurse și la dezvoltarea unei economii circulare.

Crizele geopolitice au schimbat percepția asupra proiectului

Fondatorii companiei spun că interesul pentru tehnologie a crescut puternic după izbucnirea războiului din Ucraina. Conflictul a provocat scumpiri importante pe piața îngrășămintelor, iar vulnerabilitatea lanțurilor globale de aprovizionare a devenit evidentă. Mai recent, tensiunile din Orientul Mijlociu și incertitudinile privind transporturile prin Strâmtoarea Hormuz au readus în atenție problema securității aprovizionării cu materii prime agricole.

Potrivit Organizației Națiunilor Unite, creșterea prețurilor la îngrășăminte poate afecta direct producția agricolă și securitatea alimentară în numeroase state vulnerabile. În acest context, soluțiile locale pentru producerea fertilizanților au început să fie privite cu mai mult interes decât în trecut.

În prezent, sistemele VunaNexus procesează aproximativ trei milioane de litri de urină anual în mai multe clădiri din Elveția. Tehnologia este implementată și într-un nou cartier ecologic din Paris, care ar urma să devină cel mai mare proiect european de acest tip.

David de Chambrier, directorul executiv al companiei, estimează că reciclarea integrală a urinei generate în Europa ar putea acoperi aproximativ 30% din necesarul de azot utilizat în agricultură. Chiar dacă procentul nu este suficient pentru a înlocui complet fertilizanții tradiționali, acesta ar putea reduce dependența de importuri și ar putea diminua impactul asupra mediului.

O idee născută în Africa de Sud

Interesant este că tehnologia nu a apărut inițial în Europa. Proiectul își are originile într-un program de cercetare desfășurat în apropierea orașului Durban, din Africa de Sud. Cercetătorii au instalat peste 80.000 de toalete care separau urina și au încercat să transforme nutrienții recuperați în îngrășăminte pentru agricultori. Primele teste au demonstrat că fertilizantul funcționează, inclusiv la culturile de porumb. Totuși, costurile logistice legate de colectare, transport și procesare au fost prea ridicate pentru a permite extinderea rapidă a sistemului.

Astăzi, cercetătorii și organizațiile locale încearcă din nou să dezvolte proiecte similare, folosind experiența acumulată în ultimul deceniu.

Principala provocare rămâne costul

Deși tehnologia este funcțională, costurile reprezintă încă un obstacol important. Potrivit companiei, producerea unui kilogram de azot din urină poate fi de 40-50 de ori mai scumpă decât obținerea aceluiași kilogram din îngrășăminte sintetice convenționale.

Fondatorii cred însă că situația se poate schimba odată cu extinderea capacităților de producție și cu recunoașterea beneficiilor aduse sistemelor de tratare a apelor uzate.

Pentru susținătorii proiectului, întrebarea fundamentală este dacă urina trebuie privită ca un deșeu sau ca o resursă. Tehnologia dezvoltată de VunaNexus pornește de la ideea că substanțele eliminate zilnic de organism pot fi recuperate și reintegrate în agricultură, în loc să fie tratate exclusiv ca reziduuri. Chiar dacă soluția este încă departe de a schimba radical piața mondială a îngrășămintelor, interesul tot mai mare pentru reciclarea nutrienților arată că agricultura viitorului ar putea folosi resurse care, până nu demult, erau considerate complet lipsite de valoare.