De 1 Iunie vorbim mult despre fericirea copiilor. Le cumpărăm dulciuri, îi scoatem în oraș, îi răsplătim, le facem cadouri dulci. Și e cumva firesc. Mâncarea a fost mereu asociată cu iubirea, grija și bucuria. În plus de asta, știm că, dacă le cumpărăm dulciuri și îi ducem să mănânce cartofi prăjiți, îi vom bucura cu siguranță.
Problema apare atunci când, fără să ne dăm seama, transformăm mâncarea în ceva mai mult decât hrană: în recompensă emoțională, metodă de control, consolare sau dovadă de iubire. Pentru foarte mulți adulți, relația complicată cu mâncarea nu începe la 30 de ani, ci în copilărie, în jurul mesei. Fără să ne dăm seama, absorbim tot în copilărie. Nu numai mâncarea, dar și atmosfera din casă. Copilul mic crește cu gândul că peste tot e la fel, că toate familiile au aceleași obiceiuri. Și aici nu vorbim numai de mâncare, ci și de celelalte componente ale stilului de viață. Obiceiurile din casă devin normalul său și sunt reperul la care se va raporta toată viața.
Felul în care mâncăm ca adulți este influențat enorm de experiențele timpurii. De multe ori, părinții nu „strică” relația copiilor cu mâncarea din neglijență, ci exact din grijă și intenții bune. Doar că unele comportamente aparent inofensive pot lăsa urme pe termen foarte lung.
Una dintre cele mai frecvente greșeli este folosirea dulciurilor ca recompensă.
Pe moment pare inocent. În realitate, copilul învață ceva foarte important: mâncarea dulce nu este doar hrană, ci premiu emoțional. Devine asociată cu succesul, confortul, validarea și alinarea.
Mai târziu, exact același mecanism poate reapărea la adultul care:
Creierul învață foarte devreme aceste asocieri.
O altă greșeală extrem de comună este obligația de a termina tot din farfurie. Mulți dintre noi am crescut cu:
Intenția părinților era adesea bună: să nu se risipească mâncarea sau să se asigure că cel mic a mâncat suficient. Dar efectul secundar este că foarte mulți copii ajung să își ignore propriile semnale interne de foame și sațietate.
În loc să învețe:
învață:
Iar asta se vede des la adulți:
Mai există și etichetările aparent nevinovate:
Copiii își construiesc identitatea inclusiv prin felul în care vorbim despre ei. Comentariile repetate despre corp, greutate sau apetit pot transforma mâncarea într-o sursă de rușine și anxietate încă de foarte devreme.
Și poate una dintre cele mai subtile greșeli este că mulți copii cresc văzând adulți aflați permanent în conflict cu propria alimentație:
Copiii nu învață doar din ce le spunem. Învață din ce văd zilnic și învață din reacția noastră ca părinți la acest subiect.
Dacă un copil vede constant că:
atunci va absorbi și el această relație tensionată cu alimentația și va fi hipervigilent la acest aspect încă de foarte mic, ceea ce nu este normal.
Copiii au nevoie de validare, timp, joacă și conectare, nu doar de dulciuri pentru a simți iubire sau apreciere.
Părintele decide ce și când se oferă, dar copilul are și el un rol în a simți cât îi trebuie. Știți acea vorbă că niciun copil sănătos nu o să moară de foame.
Un copil poate avea nevoie să vadă de multe ori un aliment până să îl accepte. Forțarea produce adesea mai multă rezistență.
Nu doar despre corpul copilului, ci și despre al nostru. Modul în care părinții vorbesc despre greutate influențează profund imaginea corporală a copiilor.
Copiii au nevoie de modele, nu de reguli perfecte. Dacă văd adulți care:
atunci au șanse mult mai mari să dezvolte o relație sănătoasă cu alimentația.
De 1 Iunie ne gândim adesea la ce le oferim copiilor noștri. Dar poate unul dintre cele mai importante cadouri pe termen lung este să îi ajutăm să crească fără frică, rușine sau dependență emoțională față de mâncare. Asta o să fie o lecție prețioasă la maturitate.
Vă rugăm să păstrați un ton respectuos în comentarii.
Limbajul ofensator, injuriile, comentariile instigatoare la ură sau postarea repetată și abuzivă a aceluiași mesaj pot duce la ștergerea comentariului și, în unele cazuri, la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.
Comunitatea noastră este despre pasiunea pentru mâncare, rețete și experiențe culinare, iar discuțiile sunt binevenite atât timp cât rămân civilizate și constructive. Vă mulțumim că ne ajutați să păstrăm un spațiu plăcut pentru toți