Mitul despre peștele de crescătorie, demontat de specialiști / De ce nu este întotdeauna mai slab decât cel sălbatic

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Peștele sălbatic este perceput de mulți consumatori drept varianta mai sănătoasă și mai valoroasă nutritiv. Totuși, specialiștii spun că diferențele dintre peștele de crescătorie și cel pescuit din sălbăticie sunt mai nuanțate decât pare la prima vedere. În cazul unor specii precum somonul sau tilapia, variantele crescute în ferme controlate pot avea inclusiv anumite avantaje legate de profilul nutritiv, siguranța alimentară sau sustenabilitate, potrivit TastingTable,

Fie că vorbim despre etichetele din supermarket sau despre discuțiile din online, expresia „wild caught”  a ajuns să fie asociată automat cu ideea de produs mai sănătos, mai nutritiv și mai sustenabil. În schimb, atunci când vine vorba despre peștele de crescătorie, originea este adesea trecută mai discret pe ambalaj.

Percepția generală este că peștele sălbatic ar fi net superior. Doar că, potrivit specialiștilor, realitatea este mult mai nuanțată.

De unde vine reputația proastă a peștelui de crescătorie

Ani la rând, industria acvaculturii a fost asociată cu imagini negative: ferme aglomerate, utilizare excesivă de antibiotice, poluare și probleme legate de ecosistemele marine.

Aceste exemple au alimentat ideea că peștele crescut în ferme este automat inferior celui pescuit din natură. Specialiștii spun însă că astfel de cazuri nu reprezintă întreaga industrie și că fermele administrate responsabil pot produce pește de calitate, cu standarde stricte privind:

• hrana,
• calitatea apei,
• impactul asupra mediului,
• siguranța alimentară.

Atunci când este făcută corect, acvacultura poate deveni o metodă sustenabilă de producție, capabilă să ofere pește de calitate cu impact redus asupra mediului.

Somonul de crescătorie poate avea mai mult Omega-3

Somonul este unul dintre cele mai pipulare tipuri de pește  de crescătorie din lume. Potrivit datelor Statista, aproximativ 70% din somonul consumat la nivel global provine astăzi din ferme piscicole.

Percepția generală este că varianta sălbatică este automat mai nutritivă. În realitate, comparațiile dintre cele două tipuri de somon arată diferențe mai nuanțate.

Somonul pescuit din sălbăticie poate avea niveluri ușor mai ridicate pentru anumiți micronutrienți și un conținut mai redus de grăsime. În schimb, somonul de crescătorie poate furniza:

• mai multe proteine per porție,
• niveluri mai ridicate de Omega-3,
• cantități mai mari de Omega-6.

Profilul final depinde însă de mai mulți factori:

• tipul de hrană folosit,
• condițiile din fermă,
• specia analizată,
• mediul de creștere.

Un alt detaliu menționat de specialiști este că somonul crescut în ferme controlate este considerat adesea o variantă mai sigură pentru sushi, deoarece riscul de paraziți poate fi mai redus comparativ cu anumite specii sălbatice.

Tilapia, unul dintre cele mai controversate exemple

Și în cazul tilapiei, unul dintre cei mai consumați pești de crescătorie din lume, diferențele nu sunt atât de simple.

Unele cercetări privind contaminarea cu metale grele au arătat că tilapia pescuită din anumite ape naturale poate acumula niveluri mai ridicate comparativ cu peștele crescut în ferme controlate.

În același timp, specialiștiii atrag atenția că fermele cu standarde slabe pot ridica alte probleme, inclusiv:

• riscuri bacteriene,
• calitate slabă a apei,
• condiții improprii de creștere.

FDA include însă tilapia pe lista peștilor considerați o alegere bună pentru consum frecvent, datorită conținutului ridicat de proteine și nivelului redus de mercur.

Ce trebuie urmărit atunci când cumperi pește de crescătorie

Specialiștiii recomandă consumatorilor să acorde mai multă atenție certificărilor și standardelor fermei piscicole decât ideii simpliste de „wild”  (de captură) versus „farmed” (de crescătorie).

Printre cele mai importante certificări internaționale se numără:

• ASC (Aquaculture Stewardship Council),
• BAP (Best Aquaculture Practices).

Aceste organizații verifică:

• calitatea apei,
• impactul asupra mediului,
• hrana folosită,
• condițiile din ferme,
• procesarea produselor.

Peștele rămâne una dintre cele mai sustenabile surse de proteine

Indiferent dacă este sălbatic sau de crescătorie, peștele continuă să fie una dintre cele mai sustenabile surse de proteine animale.

Comparativ cu producția de carne de vită, somonul are o amprentă de carbon semnificativ mai redusă, iar organizații precum Seafood Watch recomandă alegerea produselor provenite din surse certificate și ferme responsabile.