VIDEO | Putem deveni dependenți de mâncare? / Dr. Ion Niculăescu: „Semnalele îngrijorătoare apar când există pofte intense, pierderea repetată a controlului și consumul continuă în ciuda efectelor negative”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În podcastul „Fântâna de Sănătate”, realizat de nutriționistul Tania Fântână la G4Food, invitatul ediției a fost dr. Ion Niculăescu, health coach și consilier în nutriție. Discuția a continuat cu o întrebare controversată: poate exista dependență de mâncare în același sens precum dependența de alcool sau droguri? Oamenii depind de hrană pentru supraviețuire. Această nevoie biologică nu trebuie confundată cu adicția, caracterizată prin pierderea controlului și continuarea consumului în ciuda consecințelor negative.

Ion Nicolaescu a atras atenția asupra alimentelor ultraprocesate. Unele combină carbohidrați rafinați, grăsimi, sare, arome și texturi care le fac foarte plăcute și ușor de consumat rapid. Prețul accesibil, porțiile mari și disponibilitatea permanentă pot favoriza repetarea consumului.

Plăcerea oferită de chipsuri, produse de patiserie sau dulciuri nu demonstrează însă existența unei dependențe. Un produs poate fi gustos fără ca persoana care îl consumă să prezinte o tulburare. Semnalele îngrijorătoare apar când există pofte intense, pierderea repetată a controlului și consumul continuă în ciuda efectelor negative.

Alimentele care produc dezechilibre

În prezent, „dependența de mâncare” nu este inclusă ca diagnostic distinct sau provizoriu în DSM-5, clasificarea tulburărilor mintale elaborată de Asociația Americană de Psihiatrie. Conceptul rămâne cercetat și dezbătut. Unii specialiști consideră că anumite alimente ultraprocesate sunt cei mai plauzibili candidați pentru producerea unor comportamente asemănătoare adicției.

Alimentația compulsivă este, în schimb, un diagnostic recunoscut. Ea presupune episoade repetate de consum al unor cantități foarte mari, însoțite de pierderea controlului și suferință psihologică. O persoană care simte că nu se poate opri din mâncat nu trebuie încadrată automat la „dependență de zahăr”. Poate exista o tulburare alimentară sau o altă problemă care necesită evaluare.

Dopamina participă la procesele prin care creierul învață ce experiențe merită repetate. Ea este implicată atât în reacția la hrană, cât și în alte recompense naturale. Activarea sistemului de recompensă nu reprezintă însă, singură, dovada unei dependențe. Mecanismele adicției sunt mai complexe și includ circuite legate de recompensă, stres, învățare și autocontrol.

Nu este corect nici ca efectul zahărului sau al produselor făinoase să fie considerat identic cu acțiunea drogurilor. Pot exista asemănări comportamentale și neurologice, dar intensitatea, mecanismele și consecințele nu sunt automat echivalente.

Diferența dintre „poftă” și pierderea controlului

Există totuși dovezi că alimentele ultraprocesate pot încuraja supraalimentarea. Într-un studiu controlat realizat de Institutul Național de Sănătate din SUA, 20 de adulți au consumat, în medie, cu aproximativ 500 de kilocalorii zilnic mai mult în perioada dietei ultraprocesate. Participanții au mâncat mai repede și au câștigat, în medie, 0,9 kilograme în două săptămâni. Studiul demonstrează favorizarea consumului excesiv, nu existența automată a unei dependențe.

Diferența dintre plăcere, poftă, obișnuință și pierderea patologică a controlului este esențială. O persoană poate aprecia anumite alimente fără să fie dependentă. În schimb, incapacitatea repetată de a opri consumul și continuarea lui în ciuda problemelor medicale sau emoționale justifică solicitarea unei evaluări specializate.

Mâncarea sănătoasă nu trebuie asociată cu lipsa gustului. Scopul nu este eliminarea plăcerii, ci păstrarea controlului și construirea unei alimentații care oferă atât satisfacție, cât și nutrienții necesari.