Ultima cultură de hamei din Sibiu / Fermierul din Dumbrăveni care refuză să lase să dispară o cultură cândva întinsă pe 1.000 de hectare

Ultima cultură de hamei din Sibiu / Fermierul din Dumbrăveni care refuză să lase să dispară o cultură cândva întinsă pe 1.000 de hectare
Sursa foto: Turnul Sfatului

În urmă cu câteva decenii, județul Sibiu avea până la 1.000 de hectare cultivate cu hamei. Astăzi, au mai rămas aproximativ 20, toate lucrate de același fermier, la Dumbrăveni. Inginerul agronom Ioan Onea continuă să cultive planta folosită la fabricarea berii, deși costurile sunt ridicate, piața este dificilă, iar o mare parte din materia primă folosită de industrie vine din import.

Onea a ajuns la fostul IAS Dumbrăveni în 1989, imediat după terminarea Facultății de Științe Agricole din Cluj. La acel moment, România avea între 3.500 și 4.000 de hectare de hamei pe rod, iar numai în județul Sibiu existau între 800 și 1.000 de hectare, potrivit datelor prezentate de Turnul Sfatului.

Hameiul era cultivat atunci la Dumbrăveni, Laslea, Slimnic și Șura Mare. După 1990, suprafețele au început însă să dispară rapid. Privatizarea fabricilor de bere și cea a fermelor producătoare de materie primă au evoluat separat, iar numeroase exploatații au rămas fără clienți. Ioan Onea a decis să salveze ferma din Dumbrăveni. În anul 2000 a mers la Ministerul Agriculturii pentru a obține dreptul de a închiria baza agricolă, iar doi ani mai târziu a cumpărat activele fostului IAS, folosind un credit bancar pe care l-a achitat în cinci ani.

Astăzi, ferma sa are aproape 20 de hectare de hamei pe rod. Cifrele privind numărul actual al cultivatorilor diferă ușor în funcție de sursă. Turnul Sfatului vorbește despre trei producători rămași în România, în timp ce Asociația Berarii României indica, la sfârșitul lunii octombrie 2026, patru producători în județele Sibiu, Alba și Mureș, cu aproximativ 150 de hectare cultivate în total.

80% din recolta de la Dumbrăveni ajunge la o singură fabrică

Una dintre cele mai mari probleme ale cultivatorului este desfacerea producției. Ioan Onea spune că marii producători folosesc în principal hamei din import, chiar dacă materia primă produsă la Dumbrăveni respectă standardele cerute de industria berii. Partenerul care a permis fermei să supraviețuiască este fabrica Bermas din Suceava. Colaborarea a început în anul 2000, iar aproximativ 80% din recolta de hamei de la Dumbrăveni ajunge anual acolo. Cantități mai mici sunt vândute unor berării artizanale din Sibiu, Avrig, Vatra Dornei și alte localități.

După recoltare, hameiul este uscat, transformat în peleți și ambalat în saci vidați. În interior este introdus azot sau dioxid de carbon, pentru păstrarea caracteristicilor produsului.

Datele Asociației Berarii României arată dimensiunea redusă la care a ajuns cultura. La nivel național, hameiul mai este cultivat în doar trei județe. Asociația descrie sectorul drept unul restrâns și foarte specializat, care necesită atât condiții climatice potrivite, cât și infrastructură specifică. Într-un raport publicat în 2026, organizația arăta că producătorii români obțin, în condiții climatice normale, aproximativ 20.000 de kilograme de acizi alfa anual. Cantitatea reprezintă aproximativ 15% din consumul anual al României. În același timp, industria berii rămâne puternic localizată în România. Date publicate anterior de organizație arătau că aproximativ 97% din berea consumată în țară este produsă local.

70.000-90.000 de lei pentru un hectar

Hameiul este însă una dintre culturile agricole costisitoare. Ioan Onea estimează cheltuieli anuale cuprinse între 70.000 și 90.000 de lei pentru un singur hectar. Numai gazul necesar uscării conurilor poate genera o factură de aproape 100.000 de lei într-un sezon. O parte importantă a lucrărilor rămâne manuală. Primăvara, butucii trebuie tăiați, iar lăstarii sunt dirijați pe sforile care îi conduc către structurile de susținere aflate la aproximativ șapte metri înălțime.

Ferma din Dumbrăveni lucrează cu aproximativ 30 de oameni din localitățile apropiate.

O altă problemă descrisă de fermier este lipsa capacității locale de efectuare a unor analize necesare pentru comercializarea hameiului. Onea spune că, de aproximativ trei ani, trimite probe în Germania pentru obținerea buletinelor de calitate cerute de producătorii de bere, după ce laboratorul institutului din Cluj nu a mai putut efectua testele respective.

Fermierul s-a confruntat și cu probleme privind soiurile cultivate. Unele dintre acestea fuseseră eliminate din Registrul Soiurilor, iar pentru reluarea procedurilor de recunoaștere a fost nevoit să furnizeze din nou material vegetal.

Caută un tânăr căruia să-i lase plantația

La aproape 65 de ani, cea mai mare preocupare a lui Ioan Onea nu mai este însă recolta următorului sezon, ci viitorul fermei. Fiica și ginerele său lucrează ca medici în Germania, astfel că fermierul caută o persoană tânără dispusă să învețe această cultură și, în timp, să continue activitatea de la Dumbrăveni. „Nu știu dacă aș mai putea să trăiesc liniștit dacă nu aș mai vedea plantația acolo”, spune Ioan Onea. Structura metalică pe care se dezvoltă plantele există încă din anii ’70 și, spune fermierul, ar putea fi folosită multe decenii de acum înainte.

Problema nu mai este infrastructura. Este găsirea unui om care să vrea să continue. În timp ce România a trecut de la câteva mii de hectare de hamei la numai câteva exploatații specializate, ferma din Dumbrăveni a devenit unul dintre ultimele locuri unde această cultură mai supraviețuiește. Iar pentru Ioan Onea, după aproape patru decenii petrecute printre plantele care urcă la șapte metri înălțime, hameiul nu mai este doar o afacere agricolă, ci munca unei vieți.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vă rugăm să păstrați un ton respectuos în comentarii.

Limbajul ofensator, injuriile, comentariile instigatoare la ură sau postarea repetată și abuzivă a aceluiași mesaj pot duce la ștergerea comentariului și, în unele cazuri, la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.

Comunitatea noastră este despre pasiunea pentru mâncare, rețete și experiențe culinare, iar discuțiile sunt binevenite atât timp cât rămân civilizate și constructive. Vă mulțumim că ne ajutați să păstrăm un spațiu plăcut pentru toți

Pe aceeași temă