Sursa foto: Pixabay (colaj G4Food) Mulți producători de materii prime și alimente din România se confruntă cu o problemă: nu au cui să vândă marfa pe plan local sau nu găsesc furnizori de materii prime și ingrediente în țara noastră. Situația a fost observată la conferința de lansare a site-ului G4Food, la care au participat jucători din domenii variate, precum cultivatori de cereale, crescători de suine, producători de lapte și produse de panificație sau cultivatori de fructe și legume.
Situația ar putea avea la bază mai multe cauze, potrivit participanților: nepotrivire în ceea ce privește așteptările jucătorilor din piață, lipsa comunicării și a asocierii sau absența unor politici guvernamentale eficiente.
Iulia Blagu, femeie fermier din Ialomița, a spus, la conferință, că există producători agricoli români care se străduiesc să obțină grâu de panificație de calitate superioară, însă nu reușesc să îl vândă pe plan local deoarece nu găsesc beneficiarii. Pe de altă parte, brutăriile artizanale din România, care folosesc făină obținută dintr-un astfel de grâu, preferă să apeleze la făină de import, deoarece cea produsă pe piața locală nu are „calități constante”, potrivit lui Gheorghe Muscalu, antreprenor și proprietarul brutăriei Doar grâne. „Avem nevoie de o făină de foarte bună calitate, care să nu treacă printr-o moară modernă, care distruge drojdiile sălbatice”, a explicat antreprenorul. Această faină este importată, de exemplu, din Italia.
Blagu a punctat și faptul că, cel puțin în anumite zone ale țării, a „dispărut zootehnia”, iar producătorii locali de cereale se confruntă cu o „lipsă a pieței”. „Ne confruntăm de fapt cu o lipsă a pieței, mai ales în România, pentru că a dispărut zootehnia, din punctul nostru de vedere, cel puțin în anumite zone ale țării”, a spus ea.
Dacă în cazurile de mai sus cererea și oferta, deși există, nu se pot întâlni pe piața locală, din diverse motive, există cazuri în care oferta nu există pentru a acoperi o nevoie a unui producător. Cornel Dănilă, general manager la producătorul de lactate Lăptăria cu caimac, a declarat, la eveniment, că firma pe care o conduce nu găsește în România produse de care are nevoie, precum sticle, borcane, capace sau etichete. „Sticlele le cumpărăm din Germania, etichetele ne vin din Ungaria, iar capacele de la borcane le cumpărăm din Bulgaria. Am găsit un producător de carton la Vrancea cu care facem business. În rest, totul vine din exterior”, a mai spus managerul.
În unele cazuri vina ar putea fi a intermediarilor
Probleme au și producătorii locali de vin, care reușesc să ajungă la tot mai puțini clienți români. Diana Pavelescu, consilier pentru promovare la Oficiul Național al Viei și Produselor Vitivinicole (ONVPV), a întrebat, la eveniment, cum ar putea fi promovat vinul românesc, pentru care piața internă se micșorează. „Întrebarea mea este cum vedeți promovarea vinului, fiindcă producătorii români, cu toate că pare că o duc foarte bine, din păcate pentru ei piața internă se micșorează și se micșorează, iar ei trebuie să facă ceva în acest sens”, a întrebat Pavelescu. I-a răspuns Ana Consulea, proprietar Zelateria, Zexe Braserie și Zelato.
În opinia ei, problema este la restaurante, care cer prețuri foarte mari. „Din punct de vedere HoReCa, vinul local se poate promova într-un singur mod și anume prin preț. Nu știu dacă sunteți familiarizați cu chestia aceasta, dar în restaurante prețul este și de cinci-șase ori mai mare decât cel la care se cumpără o sticlă de vin. Este ceva fantastic. (…) Bineînțeles că omul nu va alege să cumpere o sticlă de vin. Va alege un gin”, a explicat Consulea.
O altă problemă majoră pentru agricultura românească o reprezintă lipsa angajaților. Mulți fermieri au fost nevoiți să facă investiții mari în echipamente avansate pentru a ameliora situația.
Evenimentul de lansare al G4Food a fost susținut de Transavia, Auchan și Lăptăria cu caimac.
De fapt agricultura , industria alimentară și zootehnia din România suferă de lipsă de muncă. Toți visează să se îmbogățească repede și fără muncă. Deși costul forței de muncă din România e de 4 ori mai mic ca în Germania sau Franța prețul produselor e același sau chiar mai mare decât acolo. Ce nu spun fermierii noștrii și cei din industria alimentară e că investesc mai mult in rate și CASCO la BMW-uri și sejururi în locuri exotice decât în utilaje și salariați. Normal că o brutărie care supraviețuieste doar prin calitatea vrea făină cal I permanent nu doar ocazional și producătorii români încearcă subterfugii la asta prin vânzarea de lapte îndoit cu apă sau cu grăsime sub valoarea de pe etichetă , vând lapte de vacă ( mai ieftin) ca lapte de bivoliță sau capră, colorează puii să pară că au fost hrăniți cu mălai toată viața etc. Toate aste arată că de fapt ei nu dau doi bani pe reputația firmelor lor și sunt de acord cu orice activitate aducătoare de profit cu condiția să nu degenereze în muncă. Acum speră să angajeze srilankezi sau nepalezi care să muncească la fel ca nemții pe minim/ economie să le asigure lor îndestularea. Apoi fac gură la guvern că nu le dau suficiente subvenții ( la roșii pun insectofungicide și ierbicide interzise în UE iar animalele le plimbă de la unul la altul ca să justifice fondurile europene cerute ) și când sunt descoperiți cu astfel de furtișaguri fac proteste.