FOTO | De ce familiile înstărite foloseau veselă din argint. Ce spun documentele vechi și cercetările despre proprietățile metalului / Muzeograf: „Acest meșteșug a devenit o adevărată artă”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Vasele și tacâmurile de argint evocă bunăstarea, rafinamentul și prestigiul celor care le dețineau. Însă dacă la acea vreme acestea vorbeau doar despre rafinament și bunăstare, astăzi putem spune cu destul de multă siguranță că vesela de argint avea și un rol igienic. În prezent există destul de mult cercetări care confirmă rolul antibacterian al acestui material.

Muzeul Județean de Istorie și Arheologie (MJIA) Maramureș păstrează povești despre meșteri pricepuți, comenzi luxoase și daruri domnești. Ele nu atestă însă folosirea exclusivă a veselei de argint de către nobili. O mărturie despre gustul elitelor pentru acest metal apare în studiul „Rafinamentul și eleganța meșteșugului”, semnat de muzeografa Sorana Mișca. Autoarea consemnează comenzile făcute meșterilor băimăreni, în 1488 și 1489, de arhiepiscopul Hippolyt Este, cunoscut pentru preferințele sale luxoase. Acesta solicita hamuri argintate și aurite, precum și zăbale din argint sau argint aurit. Sorana Mișca descrie asemenea comenzi drept lucrări deosebite, care necesitau pricepere și rafinament. Exemplul privește echipamentul pentru cai, dar documentează folosirea argintului în obiectele de lux ale epocii.

„Astfel de excentricități erau lucrări deosebite, care necesitau pricepere și rafinament din partea meșterilor”, spune Sorana Mișca.

Meșterii care făureau tacâmuri, cupe și potire

Potrivit muzeografei care vorbește despre aurari și argintari, primele mărturii documentare locale datează din anul 1408. Atunci este menționat aurarul Simon, ales jude primar al orașului Baia Mare. Meșterii realizau tacâmuri, cupe și potire, alături de podoabe, obiecte decorative și de cult. Disponibilitatea argintului și activitatea monetăriei au favorizat dezvoltarea acestui meșteșug. Renumele artizanilor le aducea comenzi din alte localități, iar alte centre transilvănene îi solicitau pentru lucrări. „Acest meşteşug a devenit în timp o adevărată artă”, mai arată muzeografa.

Un exemplu în acest sens este un pahar de argint realizat într-un atelier brașovean, în 1629. Piesa a fost executată prin turnare, cizelare și gravare, având o decorație bogată. Un medalion cuprinde simboluri heraldice, anul realizării și inițialele „FA”, atribuite cu prudență, în textul muzeal, meșterului argintar.

Potirul dăruit de Ștefan Cantacuzino

Argintul se regăsește și într-un dar domnesc, eveniment cercetat de Viorica Ursu, într-un studiu publicat în „Marmația”, în 2002. Este vorba despre potirul oferit de Ștefan Cantacuzino mănăstirii din Biserica Albă, localitate din Maramureșul istoric, aflată astăzi în Ucraina. Textul de prezentare al muzeului datează donația în 1715. În studiul său, Viorica Ursu propune același an, însă nu exclude faptul că porunca domnească ar fi putut fi îndeplinită în 1716.

Potirul este lucrat din argint bătut, cizelat, gravat și aurit și măsoară 22 de centimetri în înălțime. Talpa sa sugerează o rozetă cu șase petale. Pe cupă se află o inscripție românească, în caractere chirilice, care consemnează donația și numele domnitorului. Potrivit Vioricăi Ursu, piesa a fost semnalată succesiv la Săcel și Dragomirești din Maramureș, iar muzeul a achiziționat-o în 1967, de la un cetățean din București. Autoarea îi subliniază valoarea artistică și importanța pentru istoria legăturilor dintre Maramureș și Țara Românească. „Piesa constituie, credem, un document istoric deosebit de important privind relațiile Maramureșului cu Țara Românească, având, în același timp și o incontestabilă valoare artistică”, scrie Viorica Ursu.

Tacâmuri din argint, descoperite în 1995

În colecția MJIA se află și un ansamblu de argintărie, cu linguri, furculițe, cuțite și polonice. Potrivit muzeografei, tacâmurile au aparținut unei familii de evrei deportați într-un lagăr de exterminare nazist. Tezaurul a fost descoperit în 1995, în timpul lucrărilor de extindere a Băncii Române de Dezvoltare de pe strada Gheorghe Șincai din Baia Mare. Nu se cunoaște însă numele familiei sau data fabricării pieselor. Ceea ce se cunoaște însă este faptul că tacâmurile și vesela din argint erau rezervate familiilor nobiliare sau celor înstărite, ca semn al bunăstării și avuției.

Deși la acea vreme, principalul motiv pentru alegerea argintului era imaginea, astăzi se știe că argintul are anumite proprietăți antibacteriene. Așa se explică faptul că în timpul unor epidemii, familiile nobiliare erau mai protejate de boli, care erau asociate cu sărăcia. La mijloc însă era un fenomen chimic absolut explicabil astăzi. Efectul antibacterian se datorează ionilor de argint, particule încărcate electric care pot interacționa cu structurile bacteriilor. În condiții experimentale, aceștia pot afecta membranele celulare și funcționarea proteinelor, împiedicând dezvoltarea microorganismelor.

Proprietățile argintului, dovedite științific

Un studiu publicat în Journal of Biomedical Materials Research a analizat efectele unei soluții de nitrat de argint asupra bacteriilor Escherichia coli și Staphylococcus aureus. Cercetătorii au observat modificări ale structurii celulelor și ale materialului genetic, care ajută la explicarea acțiunii antibacteriene. Experimentul a folosit însă o soluție cu ioni de argint, în condiții controlate. Rezultatele nu măsoară protecția oferită unei persoane care mănâncă folosind o furculiță din acest metal.

Povestea familiilor privilegiate protejate în timpul epidemiilor apare inclusiv într-o analiză medicală publicată în 2009. În „History of the Medical Use of Silver„, chirurgul J. Wesley Alexander menționează folosirea tacâmurilor de argint de către aceste familii și relatări despre o mortalitate mai redusă în epidemii de ciumă și alte boli infecțioase.

În cazul ciumei însă, lucrurile stau mai diferit, deoarece boala se transmite și prin înțepătura de purici sau contactul cu animale infectate. Astfel, proprietatea antibacteriană a unui obiect de pe masă nu mai demonstrează în acest caz protecție împotriva acestor căi de transmitere.

Pe de altă parte, eficiența argintului depinde și de condițiile în care este testat. Un experiment publicat în Letters in Applied Microbiology a evaluat un material cu ioni de argint, folosind o tulpină de Staphylococcus aureus rezistentă la meticilină. În condiții de umiditate foarte ridicată, cercetătorii au observat o reducere importantă a bacteriilor după 24 de ore. La umiditate scăzută, efectul a fost mult mai mic sau absent, în funcție de temperatură.