foto: freepik.com
Una din o sută de persoane din lume suferă de boala celiacă, ceea ce înseamnă că suferă de o reacție autoimună declanșată de gluten. Este o afecțiune gravă, iar evitarea glutenului este esențială pentru cei care suferă de ea, de facto singura cale de apărare față de o situație care poate deveni chiar fatală.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Glutenul nu este conținut ca atare în grâu sau făină, ci este un compus care se formează din reacția a două proteine din grâu, glutenina și gliadina, cu apa. Este mai mult sau mai puțin ca un țesut neregulat și crează structura pe care este „construit” un aluat dospit.
Însă, dincolo de această problemă bine definită și cu contururi clare, mai există un număr foarte mare de persoane care, fără să sufere de boala celiacă, sunt sensibile la gluten sau cred că sunt sensibile la gluten. Și de aici situația se complică. Aceste persoane dezvoltă de obicei simptome gastrointestinale atunci când consumă anumite alimente și atribuie disconfortul glutenului și tind să îl evite. Dar există vreun temei pentru acest comportament?
Nu prea. Un metastudiu al Universității din Melbourne, Australia, publicat de curând în revista Lancet, a analizat 58 dintre cele mai cuprinzătoare studii realizate în ultimele decenii în mai multe țări și pe mai multe teme conexe, toate legate de așa-numita sensibilitate la gluten non-celiacă (NCGS).
Concluziile studiului indică faptul că doar între 16 și 30% dintre cei care susțin că sunt sensibili au de fapt o tulburare asociată cu glutenul. Pentru toți ceilalți, explicațiile sunt diferite, după cum se poate vedea în unele cercetări specifice.
De vină pot fi unii carbohidrați în sine, sau ceapa și usturoiul, autosugestia sau intestinul iritabil
Printre acestea din urmă, una dintre cele mai importante se referă la rolul așa-numitelor FODMAP (oligozaharide, dizaharide, monozaharide și polioli fermentabili), adică carbohidrați cu lanț scurt care nu sunt bine digerați în intestin și metabolizați cu dificultate de flora bacteriană din intestin, ceea ce explică simptomele. Mai departe, pentru unele persoane, sensibilitatea la gluten ar putea fi rezultatul unui proces mental de autosugestie de semn negativ.
Conform unui studiu realizat în 2013 pe aproximativ patruzeci de persoane, o dietă cu conținut redus de FODMAP, cu cantități reduse din anumite legume, este asociată cu o reducere foarte semnificativă a simptomelor din sfera gastrointestinală. În timp ce, potrivit unui al doilea studiu, realizat în 2018 pe aproximativ șaizeci de persoane, alimentele care conțin fructani (FODMAP tipici legumelor precum usturoiul și ceapa) declanșează simptome mai grave decât glutenul. Se crede că de multe ori ar putea fi vorba de o afecțiune similară cu sindromul intestinului iritabil, care implică axa intestin-creier și nu depinde neapărat de prezența sau nu a glutenului.
Efectul nocebo
Devenită subiect frecvent în discuții, în parte și datorită rețelelor de socializare, așa zisa sensibilitate la gluten ar putea fi, pentru unele persoane, rezultatul autosugestiei negative, adică un efect nocebo clasic: dacă crezi că ceva îți va face rău, simptomele vor apărea în curând. De exemplu, într-un studiu realizat în 2024 pe aproximativ 80 de voluntari, dintre care niciunul nu știa ce li se administra, diferențele în reacțiile la alimentele cu și fără gluten au dispărut.
Mai mult chiar, un alt studiu a pus în evidență activarea unor zone specifice ale creierului asociate cu durerea ca răspuns la gândul consumului de gluten. Durerea, umflarea și alte simptome sunt reale, și acest lucru nu este o coincidență. Ceea ce este însă diferit este originea acestor simptome, fiind vorba mai degrabă de așteptări și anxietate decât în gluten, arată studiul.
Ce se poate face
Spre deosebire de boala celiacă, nu există teste de niciun fel pentru a descoperi dacă e vorba de un anumit nivel de sensibilitate la gluten, indică sursa citată. Prin urmare, diagnosticul trebuie să fie pus prin excludere, după eliminarea oricăror alte cauze plauzibile.
Pentru persoanele care acuză astfel de simptome, una din căile de acțiune este aceea de a urma o dietă cu conținut redus de FODMAP și, în general, o dietă atent controlată, calitativă nutrițional. Dacă nu se observă nicio îmbunătățire, potrivit autorilor, se poate încerca o dietă fără gluten timp de șase săptămâni, sub supraveghere medicală strictă, urmată de o reintroducere treptată, pentru a vedea ce se întâmplă.
Dacă nu se observă beneficii nici în această situație, se poate adăuga sprijin psihologic pentru a ajuta la gestionarea mai bună a temerilor și anxietăților asociate cu glutenul. Și asta, pentru că pe termen lung o dietă fără gluten poate duce la modificări ale microbiotei și poate întări anxietatea legată de gluten, ceea ce este un alt motiv pentru care nu ar trebui făcută decât dacă este necesar. Cu alte cuvinte, un fel de cerc vicios, în care cu greu se mai poate distinge cauza de efect, dincolo de faptul că o dietă fără gluten este și mai costistitoare.
