VIDEO | De la legumele vândute în piața din Lovrin la praline și ciocolată artizanală / Roxana Cionca, Chantia: „Pentru mine a fost o promisiune să fac un produs corect și premium”

FOTO: Colaj G4Food/chantia

Este greu să găsești pe cineva care să spună că nu-i place ciocolata. Desigur, mai repede vom întâlni pe cineva care să spună că din motive medicale o evită. Dar majoritatea adoră gustul dulce și intens de cacao al ciocolatei, fie că e cu lapte, cu creme de caramel, fructe sau mentă, până la arome extreme precum chili sau piper roșu. Însă de la o plăcere pe care toți ne-o mai permitem măcar din când în când și până la un business, parcă pasul nu e chiar așa de mic. Cu toate acestea, o timișoreancă l-a făcut fără să stea pe gânduri.

Apetitul pentru afaceri însă l-a simțit cu mulți ani înainte. Încă de la 15 ani, vindea în piață legumele cultivate de familia sa, la Lovrin. Astăzi, Roxana Cionca construiește, alături de soțul ei, Cosmin, un business în jurul ciocolatei artizanale, a pralinelor și a înghețatei.

Drumul de la agricultură la ciocolată nu a fost însă unul ușor. Momente cum a fost cel la pandemiei (care s-a prelungit câțiva ani) au pus serios în pericol mica afacere care era la început. Într-un interviu pentru G4Food, Roxana Cionca vorbește despre începuturile ciocolatei Chantia, despre ce înseamnă pentru ea un „produs corect”, despre succesul ciocolatei Dubai și despre visul de a crea un loc în care oamenii să poată intra, la propriu, în lumea ciocolatei.

Începuturile, la piață

Roxana Cionca a crescut la Lovrin, într-o familie de fermieri. Contactul cu munca și vânzarea a venit devreme, încă din adolescență. Privind în urmă, ea spune că experiența din acei ani i-a oferit primele lecții pe care avea să le folosească mai târziu în afaceri. „Cred că bazele mele de acolo au început. M-au ajutat extrem de mult, în primul rând, să știu ce vreau și ce nu vreau. De acolo am învățat ce înseamnă antreprenoriatul, negocierile și multe decizii pe care le iau în business au pornit de acolo”, povestește acum Roxana. A fost o experiență „provocatoare”, recunoaște ea, dar una pe care o consideră astăzi extrem de utilă.

Ciocolata nu a devenit însă imediat singura activitate a familiei. O vreme, noul business a mers în paralel cu agricultura, tocmai pentru că nu era încă suficient de stabil financiar. Momentul de cotitură a venit după dezvoltarea magazinului și introducerea gelateriei. „Am început să simțim că business-ul este destul de sustenabil și nu mai este nevoie să facem două business-uri în paralel pentru a susține un business”, spune antreprenoarea.

Pandemia a schimbat regulile jocului

Povestea Chantia nu a început direct cu producția artizanală. Roxana și Cosmin Cionca au intrat în domeniu printr-o franciză. Pandemia însă a venit ca un taifun, așa ca pentru toată lumea. Toate planurile, toate proiectele au fost puse pe „hold” în HoReCa, fiind domeniul cel mai afectat. Nimeni nu știa ce urmează, însă Roxana spune că acela a fost momentul în care s-a simțit pusă în fața unei alegeri. „Pandemia a schimbat foarte mult comportamentul clientului”, mai spune Roxana. Momentul i-a prins cu două magazine în curs de deschidere. Unul a fost finalizat, celălalt nu a mai putut fi deschis după instaurarea restricțiilor. „A fost destul de dificil ca, dintr-o dată, practic să nu mai ai vânzări absolut deloc”, își amintește ea.

Mutarea în online nu putea rezolva problema în totalitate. Produsele francizei erau adresate în principal unei piețe locale, iar intrarea pe piața online însemna întâlnirea cu o concurență complet diferită. În același timp, între ceea ce vedeau cei doi antreprenori în piață și direcția francizei apăruseră diferențe de viziune. A urmat decizia care avea să schimbe afacerea. „Am știut: ori intrăm mai puternic, ori va trebui să renunțăm”, spune Roxana Cionca.

Primul contact cu lumea producției

Pentru a înțelege domeniul și a construi propriile produse, Roxana Cionca a mers să învețe despre ciocolată în marile piețe europene, iar în Italia s-a specializat inclusiv în gelato. Primul contact cu lumea producției a fost însă copleșitor. Își amintește un târg întins pe aproximativ 13 hectare și cantitatea uriașă de informații pe care trebuia să o filtreze fără să aibă încă experiența de astăzi. „Prima oară am ieșit plângând de acolo, pentru că erau foarte multe informații. Îmi doream să fac ceva foarte bine și foarte bun, dar nu știam ce să aleg”, povestește ea.

Din acel moment a apărut însă și criteriul după care avea să își construiască produsele. „Pentru mine a fost o promisiune să fac un produs corect și un produs premium”, mai spune ea.

Una dintre cele mai dificile etape a fost, spune ea, găsirea furnizorilor potriviți și capacitatea de a separa calitatea reală de mesajele de marketing ale producătorilor. Diferența dintre un produs artizanal și unul industrial începe de la ingrediente, dar continuă cu întreg procesul de producție, explică Roxana Cionca. În gelaterie, de exemplu, Chantia produce înghețată zilnic și folosește cantități importante de lapte și smântână. În cazul ciocolatei, evaluarea începe înainte ca produsul să fie gustat. „De la primul contact este mirosul, textura, aspectul, cum arată, luciul”, spune ea. Apoi vine gustul. „În momentul în care ai contact cu ciocolata trebuie să simți arome, nu trebuie să simți zahăr”, mai explică ea.

Și textura este importantă. „Să ți se topească în gură. De acolo vine și vorba «ți se topește în gură», pentru că untul de cacao se topește la 37 de grade”, mai spune ea.

Fisticul, un pariu scump care a fost câștigat

Dintre numeroasele ingrediente cu care lucrează, fisticul are un loc aparte. Este însă și unul dintre ingredientele care ridică semnificativ costurile. „Fisticul este pentru noi unul dintre produsele care ridică costul undeva între patru și cinci ori față de orice alt produs”, spune antreprenoarea. Cu toate acestea, Chantia a ales să folosească un produs pe care îl consideră bun, iar pariul s-a dovedit câștigător.

Printre pralinele preferate ale Roxanei se află Regina di Saba, dar alegerea se poate schimba în funcție de moment. Uneori preferă o concentrație mai mare de cacao, alteori ciocolată cu lapte sau un ganache single origin. „Depinde foarte mult de stare”, spune ea.

Explozia produselor inspirate de ciocolata Dubai a adus fisticul și kataiful aproape peste tot: de la ciocolată și prăjituri până la clătite și gogoși. Pentru Chantia, trendul nu a fost doar un episod de moment. „Ne-am bucurat foarte mult de acest trend. Am și impulsionat acest trend în România și am și rămas în trend”, mai spune Roxana Cionca. Dar și mai important, fenomenul a adus în atenția unui public mai larg chiar ideea de ciocolată artizanală. „Pentru noi, aceasta este lupta cea mai mare, pentru că oamenii nu cunosc diferențele dintre o ciocolată artizanală și un produs poate de raft”, mai arată ea.

În timp ce numeroși comercianți au renunțat ulterior la produs, ciocolata Dubai a rămas în oferta Chantia. Și nu doar atât. „În momentul de față, pentru noi, produsul ciocolată Dubai este un produs în top”, mai spune antreprenoarea. Astfel, ciocolata Dubai este, în prezent, cel mai vândut produs al afacerii.

De la „muzeul ciocolatei” la o casă a experiențelor

Roxana Cionca vorbește de mai mult timp despre visul unui muzeu al ciocolatei. Ideea există în continuare, dar conceptul s-a rafinat. Nu își imaginează un muzeu în sensul clasic, cu exponate privite de la distanță. „Noi ne dorim să avem un entertainment house, muzeu, să aducem cultura și experiența”, explică ea. Și ceea ce contează cel mai mult este experiența cu care vizitatorul pleacă. „Îmi doresc foarte mult ca acest vis, pentru mulți copii și multă lume, să se îndeplinească, pentru că în felul acesta aducem lumea ciocolatei în viața lor”, arată ea.

Propriile amintiri despre ciocolată merg mult în urmă, până în copilărie. Prima a fost ciocolata Scufița Roșie. „Îmi făceam ceas din acea etichetă”, își amintește Roxana, vorbind despre o mică ciocolată rotundă, a cărei eticheta, desfășurată, arăta exact ca un ceas, cu partea rotundă ce imita cadranul și care acum o înfățișa pe Scufița Roșie, în timp ce banda care se înfășura imita cureaua ceasului.

Un alt reper era ciocolata Malaga, cu struguri, pe care tatăl ei o aducea din Timișoara. Nu știa atunci nimic despre origine, ingrediente sau tehnologie, însă spune că observa deja diferențele dintre produse. „Simțeam încă de pe atunci o diferență în gust, fără să-mi dau seama că era o diferență poate de produs”, mai spune ea. Dar toată această experiență vine și cu un preț. După atâția ani petrecuți printre ciocolată, praline și înghețată, nu mai poate mânca o bucată de ciocolată fără să o analizeze profesional.

„Defect profesional. Nu știu dacă pot să nu o analizez”, spune ea. Asta nu înseamnă că plăcerea a dispărut. Deseori, ziua de muncă a ei și a soțului ei se încheie cu o pralină și un pahar de vin. „Pentru noi este un răsfăț, dar n-avem cum să renunțăm la acest ochi critic”, conchide ea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vă rugăm să păstrați un ton respectuos în comentarii.

Limbajul ofensator, injuriile, comentariile instigatoare la ură sau postarea repetată și abuzivă a aceluiași mesaj pot duce la ștergerea comentariului și, în unele cazuri, la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.

Comunitatea noastră este despre pasiunea pentru mâncare, rețete și experiențe culinare, iar discuțiile sunt binevenite atât timp cât rămân civilizate și constructive. Vă mulțumim că ne ajutați să păstrăm un spațiu plăcut pentru toți

Pe aceeași temă