VIDEO | Porumbul „bătrânesc” pe care un fermier din Maramureș îl cultivă pentru găini și pârgă: „Ne-am dat seama că găinile noastre sunt mai sănătoase” / Ce spun studiile

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Mircea Mureșan este un fermier din Maramureș care își dorește să păstreze unele lucruri neschimbate. Nu se opune evoluției, dar la unele lucruri rămâne fidel, mai ales dacă i se pare că sunt importante pentru sănătate. Așa se face că în 2026 încă mai cultivă un porumb nemodificat genetic, folosind același soi pe care îl foloseau și părinții lui. Nu este hibrid, spune fermierul, ci un soi vechi, păstrat în gospodărie și semănat din nou de la un an la altul. O parte ajunge în hrana găinilor, iar restul este măcinat pentru consumul familiei.

Motivul pentru care nu a renunțat la acest porumb nu este însă doar nostalgia. Fermierul spune că, de-a lungul anilor, a observat că păsările hrănite cu el sunt mai sănătoase. „L-am ales și folosim acest lucru de ani de zile pentru că ne-am dat seama că găinile noastre sunt mai sănătoase, găinile mele dau ouă de calitate, carnea de la găini este foarte bună”, spune Mircea Mureșan.

Aceasta este însă o observație făcută într-o gospodărie, nu rezultatul unui experiment controlat. Cercetările științifice nu permit, în prezent, concluzia generală că găinile hrănite cu porumb nemodificat genetic sunt mai sănătoase decât cele care primesc porumb modificat genetic. Dar soiurile tradiționale de porumb prezintă o diversitate genetică și nutrițională importantă, iar compoziția lor poate diferi semnificativ de cea a hibrizilor moderni.

„Este porumbul cu care noi am crescut”

Aflați în câmp unde îl cultivă, fermierul ia un știulete și ni-l prezintă. „Are boabele mai rotunde”, spune el, desfăcând pănușile. El ne mai explică apoi că este soiul de porumb cu care a crescut și că nu vrea să renunțe la el. „Când vă spun că acest porumb e un porumb «bătrânesc», mă refer la faptul că e porumbul cu care noi am crescut. Eu l-am mâncat de copil mic”, povestește fermierul. Apoi insistă asupra unei caracteristici: „Nu e un hibrid. Ăsta e un soi”, explică el.

Porumbul pe care îl cultivă nu e de vânzare, e doar pentru consumul propriu și pentru găinile din curte. „Îl folosesc la găini și la făină. Fac făină de mălai. Noi nu-l vindem. E doar pentru consum propriu”, spune fermierul. Chiar și suprafața cultivată este redusă, tocmai pentru că producția nu este destinată pieței.

Soi tradițional și hibrid nu înseamnă același lucru

În discuțiile despre porumb apare frecvent o confuzie între hibrizi și organismele modificate genetic. Cele două noțiuni sunt însă diferite. Un hibrid este obținut prin încrucișarea controlată a unor linii parentale selectate. Nu este, prin definiție, un organism modificat genetic. Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) explică faptul că hibrizii F1 rezultă din încrucișarea unor părinți diferiți genetic și beneficiază frecvent de așa-numita „vigoare hibridă”, care poate aduce plante uniforme și producții mai mari în condiții bune. Sămânța recoltată din hibrizii F1 nu păstrează însă în generația următoare aceleași caracteristici.

În schimb, soiurile cu polenizare liberă pot fi păstrate și reînsămânțate timp de mai multe generații, cu o stabilitate mai mare a caracteristicilor lor. Din relatarea lui Mircea Mureșan, tocmai această continuitate este importantă: familia cultivă același tip de porumb pe care îl cunoaște de generații.

Produce hibridul întotdeauna mult mai mult? Fermierul spune că își compară cultura cu lanurile vecine și nu vede diferențe spectaculoase de producție. „Lanurile de lângă mine, eu întotdeauna le compar. Văd când adună oamenii porumbul și nu cu mult mai adună, mai mult ca și mie”, spune acesta. Totuși, admite că nu are același randament. „Sunt semințe și porumb modificat care are randament bun. E de talie mai joasă, probabil consumă mai puțin din teren și nu trebuie să intervii cu atâta mecanizare la el”, mai spune el. Cu toate acestea, nu renunță la soiul pe care îl cunoaște încă de copil.

Hibrizii moderni sau soiurile tradiționale?

În general, hibrizii moderni sunt selecționați tocmai pentru productivitate, uniformitate, rezistență sau adaptarea la anumite condiții de cultură. Avantajul concret depinde însă de soi, sol, climă, fertilizare și tehnologia aplicată.

Soiurile tradiționale au alte atuuri: diversitate genetică, posibilitatea păstrării seminței și, în anumite cazuri, caracteristici organoleptice sau nutritive distincte. Un studiu din 2026: soiurile tradiționale au avut mai multe proteine, fier și zinc O cercetare publicată în 2026 de specialiști ai Centrului Internațional pentru Îmbunătățirea Porumbului și Grâului – CIMMYT a analizat 1.554 de probe de porumb: 995 provenite din populații tradiționale și 559 din hibrizi. Cercetătorii au constatat o diversitate nutrițională mult mai mare în rândul porumburilor tradiționale. În medie, acestea au avut un conținut mai ridicat de proteine – 10,88%, comparativ cu 9,92% în cazul hibrizilor -, precum și concentrații mai mari de fier și zinc. Unele populații tradiționale pigmentate s-au remarcat și prin nivelurile de antocianine.

Hibrizii au avut însă propriile avantaje. În special cei obținuți prin programe de biofortificare au prezentat valori mai ridicate pentru provitamina A și carotenoizi.

Autorii cercetării nu concluzionează că o categorie este în mod absolut „mai sănătoasă”. Ei vorbesc despre profiluri nutriționale complementare și despre necesitatea evaluării fiecărui soi în parte.

Sunt mai sănătoase găinile hrănite cu porumb nemodificat?

Aici știința impune prudență. Observația lui Mircea Mureșan este relevantă pentru experiența propriei ferme, însă nu demonstrează că absența modificării genetice este cauza sănătății mai bune a găinilor. Starea păsărilor poate depinde de întregul furaj, de calitatea cerealelor, conținutul de proteine și energie, micotoxine, condițiile de creștere, genetică, accesul la exterior și numeroși alți factori. Mai mult, experimente controlate efectuate pe pui de carne nu au găsit efecte negative atunci când porumbul modificat genetic autorizat a fost comparat cu porumb convențional.

Într-o evaluare a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), 600 de pui au primit timp de 42 de zile rații care conțineau până la 59% porumb modificat genetic sau porumb convențional. Nu au fost identificate diferențe considerate adverse în mortalitate sau performanțele păsărilor.

Un alt studiu evaluat de EFSA, cu 720 de pui, nu a găsit diferențe semnificative în mortalitate, greutate finală, spor ponderal sau eficiența furajării între grupurile hrănite cu porumb modificat genetic și comparatorul nemodificat genetic.

O analiză amplă a Academiilor Naționale de Științe, Inginerie și Medicină din SUA a ajuns la o concluzie asemănătoare: datele experimentale și cele pe termen lung privind animalele de fermă nu au arătat efecte adverse asupra sănătății asociate furajării cu culturile modificate genetic aflate pe piață.

De ce merită totuși păstrate soiurile vechi

Asta nu reduce valoarea porumbului cultivat de Mircea Mureșan. Dimpotrivă, cercetările recente arată că soiurile tradiționale reprezintă adevărate rezervoare de diversitate genetică și nutrițională. Unele pot avea concentrații ridicate de proteine, minerale sau compuși bioactivi și pot păstra caracteristici culinare care s-au pierdut prin selecția orientată predominant spre productivitate.

Pentru fermierul român, argumentul este însă mult mai simplu. Este porumbul cu care a crescut. Îl poate păstra, îl poate semăna din nou, îi place făina obținută din el și consideră că funcționează bine în gospodăria sa. „Noi, când am fost copii, l-am mâncat. Am crescut cu el. Îl semănăm în continuare și îl folosim cu mult succes”, spune Mircea Mureșan.

Într-o agricultură dominată tot mai mult de semințe comerciale și hibrizi uniformi, câteva rânduri de porumb „bătrânesc” păstrate într-o fermă pot însemna mai mult decât producția obținută într-un an. Pot însemna conservarea unei semințe, a unui gust și a unei mici bucăți din patrimoniul agricol local.