VIDEO | Sindromul ovarelor polichistice și alimentația / De ce nu trebuie să renunți la carbohidrați. Dr. Narcisa Covataru: „Sunt absolut necesari”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Sindromul ovarelor polichistice nu este doar o afecțiune a ovarelor, iar abordarea nutrițională nu înseamnă eliminarea unor grupe întregi de alimente. Într-un nou episod al podcastului „Fântâna de Sănătate”, de la G4Food, moderat de nutriționistul Tania Fântână, Dr. Narcisa Covataru, nutriționist dietetician, explică ce semne pot ridica suspiciuni încă din adolescență, cum ar trebui adaptată alimentația și ce rol poate avea stilul de viață în managementul sindromului.

Dr. Narcisa Covataru descrie sindromul ovarelor polichistice drept o afecțiune heterogenă, cu componente ginecologice, endocrine și metabolice. Potrivit acesteia, denumirea poate induce în eroare, deoarece manifestările nu se limitează la ovare, iar diagnosticul nu se stabilește exclusiv pe baza aspectului ecografic.

Sindromul ovarelor polichistice nu este doar o boală a ovarelor

Denumirea sindromului poate conduce ușor la ideea că problema este localizată exclusiv la nivelul ovarelor. Potrivit Dr. Narcisa Covataru, realitatea este mult mai complexă, iar afecțiunea trebuie privită din mai multe perspective medicale.

„Sindromul ovarelor polichistice, recent denumit sindrom ovarian-metabolic-poli-endocrin, este o afecțiune medicală heterogenă. Adică nu putem vorbi despre acest sindrom că este ginecologic sau endocrin sau metabolic. El este din toate aceste trei. Este și ginecologic, și endocrin, și metabolic”, explică nutriționistul dietetician.

Tocmai această combinație face ca sindromul să nu poată fi redus la ceea ce se vede la nivelul ovarelor.

„Și nu este o afecțiune ovariană, așa cum îi spune denumirea, ci acolo este, să spunem, un impact mai vizibil. Acolo putem observa mai bine manifestarea acestei afecțiuni”, spune Dr. Narcisa Covataru.

Diagnosticul nu se pune doar după ecografie

Un alt aspect important este modul în care este identificat sindromul. Aspectul ovarelor la ecografie nu este, singur, suficient pentru stabilirea diagnosticului.

„Nu este o afecțiune pe care o diagnosticăm în funcție de imagistică, și anume în funcție de ecografie, pentru că există paciente cu acest sindrom și fără să aibă acel aspect polichistic”, explică specialistul.

Diagnosticul poate fi stabilit de mai multe categorii de medici, în funcție de situația pacientei.

„Diagnosticul poate fi făcut de medicul ginecolog, de medicul endocrinolog, chiar și de medicul de familie, dacă întrunește două din cele trei criterii Rotterdam. Recent a fost redenumit, pentru că a fost mutat cumva focusul și pe partea aceasta metabolică. (…) Observam asta deja de dinainte, din anamneză”, mai spune nutriționistul dietetician.

De ce este mai dificil de recunoscut SOP la adolescente

În cazul adolescentelor, lucrurile pot fi și mai complicate, deoarece unele dintre manifestările care pot ridica suspiciuni se suprapun cu modificările firești ale primilor ani după menarhă.

„La adolescente, în primii ani, este mai dificil de pus acest diagnostic, deoarece în primii ani menstruația este neregulată. Și există o etapă în care toate adolescentele practic au mai mulți foliculi și se văd aceste chestii. Și depinde și de perioada menstruală în care este făcută ecografia”, explică Narcisa Covataru.

Există însă semne care, privite împreună, pot justifica o evaluare medicală. Specialistul vorbește despre menstruații care lipsesc cu lunile, dezvoltarea excesivă a pilozității în anumite zone, acneea progresivă și rezistentă la tratament, creșterea bruscă în greutate, apariția vergeturilor și depunerea țesutului adipos în zona abdominală.

Un semn pe care specialistul spune că îl întâlnește frecvent în cabinet este oboseala persistentă.

„Alte semne pe care le văd foarte frecvent în cabinet și care nu sunt, din păcate, asociate de către familie că ar fi, practic, și o boală în sfera asta ginecologică, este oboseala constantă. Adolescenta este obosită de dimineața până aproape seara, seara nu mai poate să doarmă. E hiperactivă seara, iar ziua este obosită”, spune ea.

Problemele de somn nu ar trebui însă puse automat pe seama adolescenței.

„De cele mai multe ori mămicile vin în cabinet și, bineînțeles, dau cumva vina pe adolescentă pentru că doarme mai târziu. Într-adevăr este o perioadă așa mai cu risc, să spunem, dar trebuie să vedem dacă nu cumva este totuși o problemă medicală”, explică Narcisa Covataru.

Nu există o singură „dietă pentru ovare polichistice”

În fața unui diagnostic de SOP, tentația poate fi aceea de a căuta o listă de alimente permise și interzise sau o dietă standard care să funcționeze pentru toate pacientele. Specialistul spune că o astfel de abordare simplifică prea mult o afecțiune care are manifestări diferite de la o persoană la alta.

„Nu, dar dacă ar fi existat, ar fi simplificat mult mai mult această problemă pe care noi o abordăm practic multidisciplinar”, spune Narcisa Covataru, întrebată dacă există o dietă specifică pentru sindromul ovarelor polichistice.

Managementul presupune mai mult decât alimentație.

„Nu este suficient să fie diagnosticată și tratată medicamentos, dar este nevoie de mai multe măsuri de stil de viață, de terapia medical-nutrițională, deci ele sunt cumva împreună și împreună dau un rezultat. Dat fiind că acest sindrom are mai multe fenotipuri, deci se manifestă diferit de foarte multe ori, nu putem încadra pacienta într-un singur fenotip și are caracteristici din două sau trei fenotipuri”, spune Narcisa Covataru.

Contează inclusiv etapa de viață în care se află femeia.

„Mai ținem cont și de contextul de viață al pacientei, pentru că se manifestă diferit în adolescență, în viața reproductivă la 20+ sau la menopauză. Este nevoie, practic, de analize, este nevoie de analiză corporală, de investigații multiple, după care pot să conturez, să spun așa, această dietă ideală pentru pacienta pe care o am în față. Tratez pacienta, nu diagnosticul.”

Carbohidrații nu trebuie eliminați din alimentație

Una dintre cele mai importante idei discutate în podcast este relația pacientelor cu carbohidrații. În încercarea de a-și controla greutatea sau simptomele, unele femei ajung să elimine complet această categorie de alimente.

Narcisa Covataru atrage însă atenția că o alimentație echilibrată nu poate fi construită prin eliminarea automată a carbohidraților.

„Sunt absolut necesari. Sunt o sursă de energie pentru organism. Nu există niciun plan practic fără carbohidrați.”

Problema nu este doar lipsa sustenabilității unei asemenea restricții, ci și faptul că pacientele cu SOP pot ajunge să dezvolte o relație foarte restrictivă cu mâncarea.

„Vorbim de un stil de a mânca ce trebuie dus pe mai multe luni. Adică nu ținem două săptămâni dietă, să-i zicem așa, după care revenim la ce știam noi înainte, alimente procesate, sucuri și așa mai departe. (…) Din păcate, aceste paciente sunt cele mai predispuse la a avea tulburări de alimentație”, spune specialistul.

Restricțiile alimentare pot deveni atât de mari încât persoana ajunge să se teamă de anumite categorii de alimente.

„Aveau o paletă restrictivă, din punct de vedere alimentar, pentru că, de exemplu, au teamă de carbohidrați sau, pur și simplu, n-au avut ocazia să testeze acele alimente în mai multe variante”, explică Narcisa Covataru.

Alimentația trebuie adaptată pacientei, nu diagnosticului

Un aliment pe care cineva nu îl acceptă într-o anumită formă poate deveni, de exemplu, acceptabil într-un alt preparat. Iar această flexibilitate poate face diferența între o dietă ținută pentru scurt timp și un stil alimentar care poate fi menținut.

„Poate nu ne place, să spun, broccoli în forma fiartă, pur și simplu, dar poate ne place cu paste sau poate ne place într-un anume preparat. Într-o supă, cu o cremă sau strecurată, printre alte alimente care ne plac. De asta e important să mergi la un specialist, care stă de vorbă cu tine și te întreabă ce alimente nu suportați, ce alimente vă plac foarte mult, ce texturi”, spune ea.

Pentru că, pe termen lung, o alimentație construită în jurul unor alimente pe care pacientul le detestă este dificil de susținut.

„Lucrurile nu merg așa, pentru că dacă o iei pe termen lung, nu o să poți mânca la nesfârșit ceva care nu-ți place”, explică Narcisa Covataru.

În cazul adolescentelor, abordarea trebuie să țină cont și de vârstă, de preferințe și de felul în care acestea percep ideea de alimentație sănătoasă. Un plan realist nu înseamnă o listă rigidă de interdicții, ci o strategie care poate fi urmată în viața de zi cu zi.