VIDEO | Mâncatul compulsiv nu se „repară” prin înfometare sau sport excesiv. Dr. Ion Niculăescu: „Diferența dintre alimentația compulsivă și bulimia nervoasă este importantă. Ambele pot include episoade cu pierderea controlului”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În podcastul „Fântâna de Sănătate”, realizat de Tania Fântână la G4Food, invitatul ediției a fost dr. Ion Niculăescu, health coach și consilier în nutriție. Discuția a continuat cu diferențele dintre alimentația compulsivă, bulimie și dependență, dar și cu pericolul comportamentelor folosite pentru „compensarea” excesului alimentar.

Tulburarea de alimentație compulsivă nu ar trebui abordată exclusiv printr-o dietă. Sprijinul psihologic sau psihoterapia pot fi necesare pentru identificarea gândurilor, emoțiilor și comportamentelor care întrețin episoadele.

Un prim pas este recunoașterea problemei. Persoana poate deveni apoi mai atentă la situațiile care preced episoadele și poate observa eventualele elemente declanșatoare. Stresul, singurătatea, oboseala sau emoțiile dificile pot favoriza asemenea comportamente, fără a reprezenta însă singure un diagnostic. Un episod de alimentație compulsivă nu înseamnă simpla depășire ocazională a porției. Este vorba despre consumarea unei cantități neobișnuit de mari într-un interval relativ scurt, însoțită de senzația pierderii controlului. Cantitatea nu trebuie stabilită după un număr fix de calorii, deoarece evaluarea ține cont și de context.

Când nu te poți opri din mâncat

Ion Niculăescu spune că asemenea episoade se petrec frecvent în singurătate. Persoana poate mânca în secret, din cauza rușinii sau a fricii că va fi judecată. Deși conștientizează că are o problemă, poate simți că nu se mai poate opri.

Alimentația compulsivă poate contribui la creșterea în greutate și la apariția obezității, dar greutatea nu stabilește singură diagnosticul. O persoană poate avea o greutate aparent constantă și totuși să prezinte comportamente alimentare periculoase. Problema se poate complica atunci când, după un episod, apar încercări extreme de compensare. Printre acestea se numără provocarea vărsăturilor, folosirea abuzivă a laxativelor sau diureticelor, înfometarea și exercițiile fizice excesive. Astfel de comportamente pot provoca deshidratare, dezechilibre ale electroliților, leziuni digestive sau accidentări.

Invitatul a relatat situații în care unele persoane făceau sport până la apariția durerii, încercând să consume caloriile ingerate. O asemenea reacție nu rezolvă cauza episodului și poate crea un nou comportament nociv. „Un rău nu se rezolvă cu un alt rău”, a subliniat acesta.

Diferența între afecțiuni e importantă

Diferența dintre alimentația compulsivă și bulimia nervoasă este importantă. Ambele pot include episoade cu pierderea controlului. În bulimie apar însă comportamente compensatorii recurente, precum vărsăturile provocate, postul, exercițiul excesiv sau folosirea laxativelor. În tulburarea de alimentație compulsivă, aceste metode regulate de compensare nu sunt prezente.

Cele două tulburări nu trebuie confundate nici cu dependența de o substanță. Unele mecanisme și comportamente pot părea asemănătoare, dar criteriile de diagnostic sunt diferite. Nici existența unui declanșator emoțional și nici preferința pentru un anumit aliment nu sunt suficiente pentru stabilirea diagnosticului.

Tratamentul poate include intervenții psihologice, organizarea meselor, consiliere nutrițională și monitorizare medicală. Terapia cognitiv-comportamentală urmărește inclusiv identificarea factorilor declanșatori și schimbarea tiparelor care mențin episoadele. Evaluarea corectă este esențială, deoarece soluția depinde de tulburarea existentă și de problemele asociate.