Cel mai bătrân cârnațar din Pleșcoi are 92 de ani: „Fumul din lemn de esență tare nu trebuie schimbat niciodată”

În Pleșcoi, satul din județul Buzău devenit sinonim cu unii dintre cei mai cunoscuți cârnați din România, încă există oameni care vorbesc despre carne, fum și condimente ca despre o moștenire de familie. La 92 de ani, Nea Ticu — considerat cel mai bătrân cârnațar din zonă — și-a amintit, într-o discuție cu G4Food, cum se făceau cârnații odinioară și de ce un lucru nu ar trebui schimbat niciodată: „fumul din lemn de esență tare”.

Băcănia lu’ Nea Ticu nu este doar o afacere de familie. Este povestea unei comunități în care rețetele se transmiteau din generație în generație, iar gustul autentic era rezultatul unor gesturi repetate ani la rând, cu răbdare și respect pentru tradiție.

Nea Ticu nu e doar un cârnațar cunoscut în comunitate. Ani la rând a fost gestionarul birtului din sat, locul unde oamenii se adunau la petreceri și unde nu lipseau niciodată cârnații de Pleșcoi și pastrama de oaie.

„Pe vremea aceea, în Pleșcoi toți făceam cârnați”

Nea Ticu spune că a făcut primii cârnați în 1975, când avea 41 de ani. Meseria însă o știa încă din copilărie.

„Meseria am învățat-o din familie. Pe vremea aceea, în Pleșcoi toți făceam cârnați.”

Forto Arhva personala

Își amintește o comunitate unită, în care oamenii se cunoșteau și se ajutau reciproc, iar prepararea cărnii făcea parte din ritmul firesc al vieții de la sat.

„Era o comună unde fiecare ne știam cu fiecare și ne ajutam între noi cu ce aveam nevoie.”

Pentru Nea Ticu, secretul unui cârnat făcut „cum trebuie” nu stă în tehnologii moderne sau ingrediente sofisticate, ci în respectarea unor principii simple, transmise de-a lungul timpului.

„Cu condimente naturale. În momentul preparării, seul de oaie se topește peste condimente și carne, lăsând un gust ușor picant, unicat.”

Iar dacă ar fi să păstreze neschimbat un singur lucru din rețeta tradițională, răspunsul vine fără ezitare:

„De preferat, nimic, dar fumul din lemn de esență tare, asta niciodată.”

Astăzi, cea mai mare satisfacție a sa nu este succesul unui produs devenit cunoscut în toată țara, ci faptul că tradiția merge mai departe prin familie.

„Că am reușit să transmit mai departe generațiilor următoare, copiilor și nepoților mei.”

Forto Arhva personala

Pentru Andrei, unul dintre cei care duc mai departe povestea Băcăniei lu’ Nea Ticu, memoria Pleșcoiului are miros de carne, cimbru și ardei iute. Sunt amintiri care revin imediat atunci când se gândește la copilărie.

„Mirosul de carne și de cimbru mă urmărește mereu când închid ochii și mă gândesc la copilărie, dar și strănutul din podul casei în care lăsam ardeiul iute la uscat.”

Sunt imagini și senzații care vorbesc despre o lume în care prepararea cârnaților era mai mult decât o activitate economică. Era parte din identitatea locului.

„Un cârnat făcut corect își schimbă culoarea în 2-3 zile”

Astăzi, familia încearcă să păstreze aceeași idee de produs autentic într-o piață dominată de producția industrială și de presiunea costurilor tot mai mari.

Întrebat cum reușește o afacere de familie să rămână relevantă fără să renunțe la autenticitate, Andrei răspunde simplu:

„Prin menținerea calității, a prețurilor accesibile și seriozității pentru client.”

Realitatea economică nu este însă deloc ușoară pentru producătorii tradiționali.

„Costurile sunt foarte ridicate și pentru a ne menține pe piață, marja de profit este foarte mică.”

Forto Arhva personala

Diferența dintre un produs industrial și unul făcut artizanal se vede inclusiv în aspect, spune acesta.

„Un cârnat făcut corect își schimbă culoarea în 2-3 zile (nu mai are fața comercială), dar gustul rămâne același.”

În Pleșcoi, mirosul de fum, carne și ardei iute încă face parte din viața satului, chiar dacă tot mai puțini oameni aleg să urmeze meseriile făcute lent, cu răbdare și atenție la detalii. Totuși, afaceri precum Băcănia lu’ Nea Ticu continuă să aibă un rol important pentru comunitate.

„Noi avem angajați 35 de oameni din această comunitate.”

Astăzi, Nea Ticu nu mai merge zilnic în producție ca odinioară, însă rămâne conectat la ceea ce se întâmplă în jurul său și la povestea pe care a construit-o în zeci de ani de muncă.

„Nea Ticu este un om încă conectat cu realitatea, dar din păcate picioarele nu îl mai duc ca în tinerețe și de aceea este mai absent în comunitate, când ieșea zilnic să comunice cu clienții și să verifice producția.”