VIDEO | Sfinții Mihail și Gavriil în Maramureș / Ziua când oile reveneau la gospodari, iar pe masă se puneau sarmale și plăcinte cu brânză

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil este celebrată pe 8 noiembrie. În vechiul sat maramureșean avea o semnificație importantă pentru lumea pastorală. Era momentul când se încheia un ciclu început primăvara, adică oile reveneau la proprietari. Era un moment în care oamenii se adunau în jurul unei mese simple, cu sarmale, plăcinte cu brânză de oi și alte bucate pregătite în gospodărie.

Despre aceste obiceiuri a vorbit pentru G4Food Rodica Nemeș, administratorul unei pensiuni agroturistice cu specific tradițional din Maramureș. Botezată în sat „a lui Cobâlă”, fosta bibliotecară își amintește că în comunitățile în care creșterea oilor era una dintre principalele ocupații, 8 noiembrie marca un moment important al anului. „Pe 8 noiembrie, gazdele stânii împărțeau oile la oamenii din sat”, povestește Rodica Nemeș. Astfel, turmele care au fost păstorite împreună în timpul sezonului cald erau despărțite, iar fiecare gospodar își primea animalele pentru iernat.

Sursele etnografice din Maramureș confirmă tradiția. În unele sate, oile coborau de la munte mai devreme și continuau să pască în „boteie”, adică turme organizate în apropierea satului. În jurul sărbătorii Sfinților Arhangheli acestea se desfăceau, iar animalele reveneau proprietarilor pentru iarnă. Tot atunci erau plătiți păcurarii și se făceau înțelegerile pentru sezonul următor.

Momentul era cunoscut în tradiția pastorală și în legătură cu „Sâmedru cel vechi”, plasat în preajma zilei de 8 noiembrie. „Își împărțeau oile și își dădeau mâna bărbătește”, își amintește Rodica Nemeș despre înțelegerile dintre gospodari și cei care urmau să lucreze din nou împreună în primăvară.

Plăcintă cu brânză de oi la încheierea sezonului pastoral

Despărțirea turmei nu era doar un moment de socoteli între proprietarii oilor și păcurari. Gazda stânii pregătea și mâncare pentru cei adunați. Rodica Nemeș își amintește de sarmale și de plăcintele cu brânză de oi, produse legate firesc de o gospodărie în care păstoritul avea un rol important. „Masa trebuia să arate și hărnicia gazdei de stână”, explică aceasta.

Deși era o masă, nu era însă un ospăț comparabil cu marile sărbători ale anului. „Era un pic de petrecere, dar nu de mare amploare. Era și frig de acum, iar oile nu mai dădeau lapte”, spune Rodica Nemeș.

La acel moment al anului, oile nu mai ofereau laptele din timpul verii, astfel că o parte dintre bucate erau pregătite de acasă și aduse la locul unde se împărțeau animalele. Mâncarea însoțea astfel sfârșitul unui sezon de muncă, plata păcurarilor și despărțirea turmei până în primăvara următoare.

Cum se sărbătorea în vechiul sat tradițional

Sfinții Mihail și Gavriil reprezentau însă o sărbătoare importantă și pentru familiile care nu aveau animale la stână. Masa era mai bună decât într-o zi obișnuită, fără să atingă însă amploarea pregătirilor de Crăciun sau de Paște. „Era o sărbătoare, dar mai de rând, așa, petreceau”, descrie Rodica Nemeș felul în care era ținută sărbătoarea în gospodăriile maramureșene. „Tăiau o găină, făceau curechi umplut (sarmale, n.r.), pancove și plăcinte”, mai arată ea.

Pancovele, gogoșile tradiționale din această parte a țării, reprezentau și un dulce pentru copii. Totuși, nu era vorba despre mese încărcate cu numeroase feluri de mâncare. „Pentru întreaga familie, și nu exagerat”, spune Rodica Nemeș. Era, mai degrabă, masa unei zile importante, în care familia se aduna și respecta sărbătoarea.

Ziua avea însă o semnificație aparte și pentru cei care purtau numele celor doi Arhangheli. Rodica Nemeș amintește că, în trecut, alegerea numelui unui copil era adesea legată de calendarul religios. Dacă nașterea avea loc în apropierea unei sărbători importante, copilul putea primi numele sfântului prăznuit în acea perioadă. De aceea, Mihai, Mihaela, Gavril sau Gabriela deveneau și prilej de sărbătoare în familie. Pentru cei care își serbau numele, masa putea fi ceva mai bogată și întâlnirea mai festivă.

Sărbătoarea din 8 noiembrie este dedicată în Biserica Ortodoxă Soborului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și tuturor cetelor îngerești. Tradiția ei este atestată în Biserică încă din primele secole creștine.

Sfinții Arhangheli, legați în tradiția populară și de lumea oilor

Legătura dintre sărbătoare și păstorit nu apare doar în amintirile localnicilor. În tradiția populară maramureșeană, Sfinții Arhangheli erau considerați și protectori ai oilor. În unele localități, tocmai în această perioadă erau desfăcute turmele și animalele erau duse acasă pentru iernat. Tot acum avea loc și „năpustitul berbecilor”, adică introducerea berbecilor în turmele de oi pentru împerechere. Astfel, ziua de 8 noiembrie se afla la întâlnirea dintre calendarul religios și calendarul unei comunități profund dependente de agricultură și creșterea animalelor.

Primăvara începea un nou ciclu prin adunarea oilor și plecarea lor la pășunat. Toamna târziu, în jurul Sfinților Mihail și Gavriil, acel ciclu se închidea. Oile reveneau în gospodării, oamenii își făceau socotelile, păcurarii își primeau plata, iar la masă se împărțeau sarmale, plăcinte și pancove.