VIDEO | „Voi n-ați gustat până acum ulei de bună calitate?” Au mâncat o bruschetă într-un sat din Italia și au hotărât să pornească un nou business. Povestea soților Dobre, fondatori Măslinescu

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O bruschetă aparent simplă, mâncată într-un sat din sudul Italiei, avea să le schimbe complet perspectiva asupra uleiului de măsline. Geo și Crina Dobre erau obișnuiți să se întoarcă din vacanțele în Grecia cu canistre de ulei, însă gustul celui folosit la bruschetta din Italia i-a făcut să-și pună o întrebare simplă: cât de bun era, de fapt, uleiul pe care îl consumau? Răspunsul primit de la ospătar avea să fie începutul unei povești care, câțiva ani mai târziu, s-a transformat în Măslinescu.

Geo Dobre, fondator Măslinescu și somelier în ulei de măsline, povestește într-un interviu pentru G4Food despre momentul în care au descoperit diferența dintre un ulei obișnuit și unul de calitate și despre cum această experiență i-a făcut să privească uleiul de măsline cu totul altfel.

„Mie îmi place să mănânc lucruri bune”

Povestea Măslinescu nu a început cu un plan de afaceri și nici cu ideea de a construi un brand. A început, spune Geo Dobre, de la plăcerea de a descoperi mâncare bună în călătorii.

„Mie îmi place să mănânc lucruri bune. Modul nostru de a merge în vacanțe este mai degrabă cu mașina, mai degrabă în zone rurale. Și în Europa, în zone rurale din zona mediteraneană, am descoperit extrem de multe lucruri bune. Și nu numai ulei de măsline.”

Pentru cei doi, zonele rurale din sudul Europei au devenit locuri în care descopereau gusturi și produse pe care nu le întâlneau neapărat în restaurantele din marile orașe.

„La restaurantele de la țară, din sudul Italiei, din Grecia, din Spania, în afara orașelor mari, găsești tot felul de lucruri foarte bune la gust. Și am plecat în 2018 cu ideea de a găsi printre lucrurile astea bune ulei de măsline de bună calitate.”

Bruscheta din sudul Italiei care i-a făcut să „deconstruiască” preparatul

Momentul decisiv a venit într-o călătorie în sudul Italiei. Au ajuns într-un sat în jurul orei 3 după-amiaza, într-un interval în care bucătăria restaurantului era deja închisă.

În Italia, explică Geo, programul de prânz este destul de strict.

„Să știți că în sudul Italiei, de fapt în toată Italia, în momentul în care ieși din zona de masă de prânz, adică nu este între 12.30 și 14.00, nu prea mai mănânci când bucătăriile sunt închise.”

Pentru că ajunseseră în sat după această perioadă, au primit totuși ceva ce putea fi pregătit fără ca bucătăria să fie deschisă: bruschete.

„Și cum mergem noi cu mașina? Dacă ajungeam la ora 3, cum am ajuns acolo în satul respectiv, ne-au putut da niște bruschete să mâncăm. Că ele se fac fără să fie bucătăria deschisă.”

Bruschetele i-au surprins atât de mult, încât au început să analizeze ingredientele unul câte unul.

„Și mi s-au părut atât de bune, încât am zis că e altceva și am început să deconstruim bruscheta. Pâine avem și noi. Roșii avem și noi, sunt foarte bune. Usturoi, busuioc, le avem pe toate.”

Și atunci au observat ingredientul care le lipsea.

„Și am văzut că nu aveam și noi uleiul. Să ne încercăm, să vedem ce ulei ați pus în bruschetele astea.”

Uleiul care le-a schimbat gustul despre ulei

Au cerut să guste uleiul folosit la bruschete. Iar răspunsul nu semăna deloc cu ceea ce știau ei drept ulei de măsline.

„Și ne-a dat un ulei care e extrem de puternic la gust. Nu ne așteptam.”

Pentru Geo și Crina, experiența era cu atât mai surprinzătoare cu cât aveau deja impresia că sunt familiarizați cu uleiul de măsline. Mergeau frecvent în Grecia și se întorceau de acolo cu cantități mari de ulei.

„Noi, mergând în Grecia foarte des, luam ulei din Grecia, ca tot românul, inclusiv 18 litri, pus după aceea în sticle de un litru, ținute un an de zile și consumate doar de acolo. Este o mare greșeală. Spun tuturor să nu fac așa ceva, e o greșeală teribilă să fac asta.”

Diferența dintre uleiul pe care îl știau și cel pe care îl gustaseră în Italia era însă atât de mare, încât au început să se întrebe ce se întâmplă.

„Era mult prea puternic, mult prea picant, un pic prea amar. Dar nu amăreala ne-a dat pe spate, cât picanțeala și faptul că te strângea pe gât.”

Au crezut că uleiul era infuzat cu piper

„Și noi am întrebat dacă nu cumva este un ulei cu piper sau cu peperoncino. Și domnul s-a uitat așa la noi și a zis: «Voi n-ați gustat până acum ulei de bună calitate, nu?»

Noi i-am spus că avem ulei din Grecia, cum să nu fi gustat?

Și s-a uitat și mai condescendent la noi și a zis: «A, deci n-ați gustat un ulei de bună calitate.» Mi s-a părut foarte arogant domnul.”

Din vacanță, direct în lumea uleiului de măsline

Experiența din sudul Italiei nu a rămas doar o amintire dintr-o vacanță. A fost punctul de pornire pentru o perioadă în care cei doi au început să cumpere și să guste uleiuri din locurile prin care călătoreau.

Pasiunea a crescut treptat, iar uleiurile aduse acasă au început să fie descoperite și de prieteni.

La un moment dat, spune Geo, Crina a fost cea care a formulat întrebarea care avea să schimbe direcția poveștii:

„La un moment dat, Crina, soția mea, a zis: «Ce-ar fi să facem o afacere din treaba asta?» Pentru că deja aveam pivnița plină de tot felul de uleiuri. Toți prietenii ne ziceau: dacă aduceți, noi cumpărăm.”

Numai că între „aduceți și pentru noi” și construirea unei afaceri exista o diferență importantă.

„Mare greșeală. Multă lume zice până în momentul în care trebuie să dea 20 de euro pe jumătate de litru. Atunci lumea nu mai cumpără atât de ușor.”

Au luat Italia la pas, de la nord la sud

Cei doi au decis să vadă dacă există cu adevărat o piață pentru uleiuri de măsline premium în România.

„Dar am început în 2011 exact așa. Am luat Italia de la nord la sud. Ne-am dus la câteva zeci de mori.”

Primele întâlniri cu producătorii nu au fost neapărat simple. Într-o piață în care brandul abia începea să existe, întrebările producătorilor erau directe.

„Și am început cu două mori din aceste câteva zeci. Multe dintre aceste mori s-au uitat foarte ciudat la noi și ne-au spus: «Care este cifra de afaceri a afacerii dumneavoastră?» Și noi le spuneam că abia o începem.”

A urmat întrebarea firească:

„Și cine credeți că o să cumpere în România ulei de peste 20 de euro jumătatea? Aveți clienți de așa ceva?”

Răspunsul lor a fost, la acel moment, mai degrabă o miză decât o certitudine:

„Și noi ziceam că credem că da. Credem că putem forma această piață.”

România era aproape „virgină” pentru uleiurile premium

„În momentul ăla România era virgină această piață. Pentru că nimeni nu își propusese să aducă produse atât de scumpe, de o asemenea calitate, pe piața din România. Erau extrem de puțini cei care importau mici, mici cantități și vindeau în locuri foarte greu de găsit. Și am avut doi producători care au avut încredere în noi. Din acești doi producători, cu unul încă colaborăm.”

Au început să studieze și să verifice producătorii

Pe măsură ce se aprofundau în lumea uleiului de măsline, Geo și Crina au început să înțeleagă cât de important este controlul întregului proces.

„Pentru că, să știți, că școlindu-ne, mergând la școala de somelier un an de zile, făcând apoi tot felul de lucrări agricole și recolte împreună cu diverși producători foarte buni, am descoperit că unii producători nu fac ceea ce trebuie. Și în momentul în care descoperim că nu fac ceea ce trebuie, chiar dacă e ceva minor, dar care poate avea o influență asupra calității în anii următori, preferăm să întrerupem activitatea cu acel producător. Și cu acest producător din sudul Italiei am oprit colaborarea, pentru că doi ani mai târziu am observat niște lucruri care nu ne-au plăcut. Dar în momentul ăsta am ajuns să avem 25 de producători.”