Șapte ingrediente pe care să le limitezi atunci când faci cumpărături, conform unui nutriționist / De la E407 și E955 la nitriți și maltitol / „Un nume chimic nu înseamnă automat că este nesănătos”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Carragenan, sucraloză, nitrit de sodiu sau maltitol, sunt câteva dintre ingredientele pe care nutriționistul britanic Rob Hobson spune că preferă să le limiteze atunci când își face cumpărăturile. Un specialist atrage însă atenția că simpla prezență a unui E pe etichetă nu transformă un produs într-un aliment nesănătos și că dieta trebuie evaluată în ansamblu, relatează Daily Mail. „Nu am, de fapt, o listă neagră de ingrediente despre care cred că toată lumea ar trebui să le evite. Un nume necunoscut sau care sună chimic nu înseamnă automat că ceva este nesănătos”, spune Hobson.

El dă exemplul acidului ascorbic: denumirea poate părea complicată, dar substanța este, de fapt, vitamina C.

Carragenanul este denumit E407

Carragenanul este obținut din alge roșii și este utilizat pentru îngroșarea și stabilizarea produselor. Poate fi întâlnit în unele băuturi vegetale, deserturi lactate, înghețată și sosuri. Hobson spune că îl consumă mai rar din cauza cercetărilor privind posibilele interacțiuni dintre anumite emulsifiante și stabilizatoare și microbiomul intestinal. El subliniază însă că dovezile nu sunt suficient de clare pentru a recomanda eliminarea alimentelor care conțin E407.

Dacă are de ales între două produse cu profil nutrițional asemănător, spune că îl va prefera, probabil, pe cel fără carragenan.

Colorantul albastru E133

Brilliant Blue FCF, sau E133, este colorantul care dă nuanța intensă unor bomboane, băuturi, deserturi sau decorațiuni pentru prăjituri. Nutriționistul spune că îl consumă rar nu pentru că îl consideră periculos în sine, ci pentru că alimentele foarte intens colorate în care apare nu fac parte în mod obișnuit din dieta sa.

Recomandarea sa este ca apa și băuturile neîndulcite să rămână alegerea de zi cu zi, fără ca un desert consumat ocazional să devină motiv de îngrijorare.

Sucraloza – E955

Sucraloza este un îndulcitor de aproximativ 600 de ori mai dulce decât zahărul și este utilizată în băuturi fără zahăr, iaurturi aromatizate, deserturi și produse proteice. Hobson spune că preferă pur și simplu alimentele mai puțin dulci și nu încearcă să înlocuiască întotdeauna zahărul cu îndulcitori.

Este importantă însă o precizare: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a reevaluat sucraloza în 2026 și a concluzionat că E955 rămâne sigur pentru utilizările autorizate în prezent. Doza zilnică admisă rămâne la 15 mg/kg corp, iar expunerea estimată în Uniunea Europeană este sub acest prag.

Nitritul de sodiu – E250

Nitritul de sodiu este utilizat în special pentru conservarea cărnii procesate, precum baconul, șunca sau unele mezeluri. Hobson spune că nu verifică obsesiv fiecare etichetă pentru E250, ci preferă să limiteze frecvența cu care consumă carne procesată.

Organizația Mondială a Sănătății arată că un consum regulat ridicat de carne procesată este asociat cu un risc mai mare de cancer colorectal. Evaluarea se referă însă la categoria alimentelor procesate în ansamblu, nu la ideea că o cantitate ocazională de E250 ar produce automat boala.

Maltitolul – E965

Maltitolul este un poliol folosit drept înlocuitor al zahărului, frecvent întâlnit în dulciurile fără zahăr, batoanele proteice și unele deserturi. În cazul acestuia, motivul pentru care Hobson îl limitează este foarte practic: poliolii pot provoca, la unele persoane și în cantități mai mari, balonare, gaze, disconfort abdominal sau efect laxativ.

Toleranța diferă însă considerabil de la o persoană la alta.

Glutamatul monosodic – E621

În cazul glutamatului monosodic (MSG), expertul combate chiar unul dintre cele mai răspândite mituri. „MSG a fost demonizat ani întregi și nu cred că dovezile justifică asta”, spune Hobson.

Glutamatul se găsește în mod natural și în roșii, ciuperci sau parmezan. E621 este folosit pentru intensificarea gustului umami și apare în produse precum supele instant, snacksurile, condimentele și unele preparate gata de consum.

Hobson îl întâlnește rar în dieta sa mai ales pentru că nu consumă frecvent produsele în care este folosit, nu pentru că ar considera MSG un ingredient care trebuie eliminat complet.

Benzoatul de sodiu – E211

Ultimul ingredient de pe lista sa este benzoatul de sodiu, conservant utilizat pentru a împiedica dezvoltarea drojdiilor, mucegaiurilor și bacteriilor în băuturi, sosuri și alte produse acide. Nici pe acesta Hobson nu îl consideră „în mod inerent periculos”. Îl consumă rar pentru că bea puține băuturi răcoritoare și gătește, în general, din ingrediente simple.

Conservanții au și un rol util: pot crește siguranța alimentelor, le prelungesc durata de păstrare și contribuie la reducerea risipei.

Mai important decât numărul de E-uri: produsul în ansamblu

Mesajul principal al nutriționistului este că eticheta nu trebuie citită ca o vânătoare de E-uri. În funcție de aliment, Hobson spune că se uită mai degrabă la cantitatea de grăsimi saturate, sare și zaharuri, dar și la aportul de fibre și proteine.

În loc să construim o listă tot mai lungă de ingrediente „interzise”, sugerează el, poate fi mai util să ne întrebăm dacă dieta conține suficiente legume, fibre, proteine, nuci și semințe.

Altfel spus, un produs nu devine automat nesănătos pentru că pe etichetă apare E407, E621 sau E211, iar un aliment cu o listă foarte scurtă de ingrediente nu este automat o alegere bună. Contează ce conține, în ce cantitate și cât de des îl consumăm.