Cojile de ananas ar putea deveni ingrediente pentru sănătatea intestinală. Proiectul inovator al unei universități din Mexic

Cojile de ananas ar putea deveni ingrediente pentru sănătatea intestinală. Proiectul inovator al unei universități din Mexic
Cojile de ananas transformate în prebiotice. Sursa foto: Pexels

Cojile de ananas și alte resturi de fructe, care ajung de obicei la gunoi, ar putea deveni materie primă pentru obținerea unor ingrediente benefice pentru microbiota intestinală. O echipă de cercetători de la Universitatea Iberoamericana (IBERO) din Mexic dezvoltă un proiect prin care transformă deșeurile alimentare în prebiotice, folosind procese de fermentare.

Inițiativa îmbină două direcții tot mai importante pentru industria alimentară: economia circulară și dezvoltarea ingredientelor funcționale. În loc să fie aruncate, resturile vegetale sunt valorificate pentru producerea fructooligozaharidelor (FOS), fibre cu rol prebiotic care pot susține dezvoltarea bacteriilor benefice din intestin, notează Food News Latam.

De la cojile de fructe la ingrediente cu valoare nutritivă

Cercetarea este coordonată de Orlando Daniel De la Rosa Flores, cadru didactic în cadrul programului de Inginerie Biotehnologică al Universității IBERO.

Echipa folosește în special coji de ananas și pepene galben provenite de la cantina universității. Aceste resturi conțin zaharuri, în principal zaharoză, care pot servi drept materie primă pentru obținerea fructooligozaharidelor.

Prin fermentare, cercetătorii urmăresc să transforme aceste subproduse alimentare într-un ingredient cu potențial de utilizare în produse destinate susținerii sănătății digestive.

Ideea este relevantă și din perspectiva gestionării deșeurilor: o parte dintre materialele care ar fi eliminate după procesarea fructelor ar putea primi o nouă întrebuințare, devenind resurse pentru industria alimentară.

Ce sunt prebioticele și cum se deosebesc de probiotice

Pentru a înțelege importanța proiectului, trebuie făcută diferența dintre prebiotice și probiotice. Deși cele două noțiuni sunt adesea folosite împreună, ele nu desemnează același lucru. Probioticele sunt microorganisme vii care, atunci când sunt consumate în cantități adecvate, pot avea efecte benefice asupra sănătății. Prebioticele sunt ingrediente utilizate selectiv de microorganismele din organism și care contribuie la susținerea anumitor bacterii benefice.

Orlando Daniel De la Rosa Flores explică faptul că prebioticele sunt fermentate selectiv de bacteriile benefice ale organismului. Altfel spus, dacă probioticele sunt microorganismele vii, prebioticele reprezintă o sursă de hrană pentru unele dintre acestea.

Cele două categorii pot avea efecte complementare, motiv pentru care sunt studiate împreună în dezvoltarea unor produse alimentare funcționale.

Cum ar putea contribui fructooligozaharidele la sănătatea intestinului

Unul dintre obiectivele cercetării este obținerea unor fructooligozaharide care să susțină activitatea microbiotei intestinale. Fermentarea acestor fibre de către bacteriile din intestin poate duce la producerea acizilor grași cu lanț scurt. Acești compuși sunt importanți pentru funcționarea normală a colonului și pentru menținerea sănătății mucoasei intestinale.

Potrivit explicațiilor oferite de coordonatorul proiectului, literatura științifică indică și posibile legături între activitatea prebioticelor, producerea acestor acizi grași și reducerea riscului unor afecțiuni, inclusiv cancerul de colon. Aceste rezultate trebuie însă interpretate în contextul cercetărilor existente și nu înseamnă că un anumit prebiotic poate preveni sau trata singur o boală.

Prebioticele sunt studiate și pentru rolul lor în absorbția unor minerale, precum calciul și magneziul, în menținerea barierei intestinale și în reglarea unor mecanisme ale sistemului imunitar.

De ce cercetătorii vor să controleze procesul de producție

Fructooligozaharidele nu sunt substanțe complet noi. Ele se găsesc în mod natural în mai multe plante și alimente, printre care cicoarea, anghinarea și agavele. Problema este că nivelul lor poate varia în funcție de specia vegetală, sezon și gradul de maturitate al plantei. Prin urmare, cantitatea disponibilă în materia primă nu este întotdeauna aceeași.

Prin utilizarea fermentării, echipa IBERO încearcă să obțină un proces de producție mai bine controlat și un ingredient cu o compoziție mai constantă. În același timp, metoda ar putea permite valorificarea unor cantități importante de resturi provenite din industria alimentară.

Un alt aspect analizat este modul în care structura și lungimea lanțurilor de fructooligozaharide influențează bacteriile intestinale.

Cercetătorii vor să afle dacă anumite tipuri de prebiotice favorizează mai eficient dezvoltarea unor microorganisme decât a altora. Acest lucru este important deoarece microbiota diferă de la o persoană la alta și poate fi influențată de alimentație, boli sau tratamente cu antibiotice. Pe termen lung, astfel de informații ar putea contribui la dezvoltarea unor combinații adaptate de prebiotice și probiotice, destinate unor categorii diferite de consumatori.

Legătura dintre intestin și creier, o altă direcție de cercetare

Proiectul nu se limitează la digestie. Echipa analizează și posibilele legături dintre microbiota intestinală și sistemul nervos, cunoscute sub denumirea de axa intestin-creier.

Unele bacterii intestinale pot produce substanțe implicate în comunicarea dintre sistemul digestiv și sistemul nervos. Printre acestea se numără acidul gamma-aminobutiric (GABA), un compus care are un rol important în funcționarea sistemului nervos.

Cercetarea acestor mecanisme ar putea ajuta la o mai bună înțelegere a modului în care alimentația și microorganismele intestinale influențează diferite procese din organism. Pentru analiza materiilor prime și monitorizarea fermentării, cercetătorii folosesc cromatografia lichidă de înaltă performanță (HPLC), o tehnică de laborator care permite identificarea și cuantificarea diferiților compuși chimici.

Proiectul are și o componentă educațională: studenții de la Inginerie Biotehnologică participă la activități încă din primii ani de studiu, având ocazia să lucreze direct cu metode și tehnologii utilizate în cercetare.

De ce industria alimentară este interesată de producția de prebiotice

La nivel industrial, fructooligozaharidele sunt obținute în principal prin două metode: transformarea zaharozei cu ajutorul unor enzime produse de fungi sau descompunerea inulinei extrase din plante precum cicoarea și agavele.

Mexicul are deja un rol important pe piața internațională a inulinei din agave, pe care o exportă pentru utilizarea în alimente, băuturi și suplimente.

Producerea fructooligozaharidelor din resturi agroindustriale ar putea completa aceste surse de materie primă și ar putea contribui la diversificarea proceselor de fabricație. În funcție de eficiența tehnologiei și de costurile de procesare, o astfel de metodă ar putea deveni și o alternativă economică interesantă pentru producători.

Oportunitatea este cu atât mai importantă cu cât Mexicul se numără printre marii producători mondiali de ananas. Activitățile de procesare pentru obținerea sucurilor, conservelor și produselor din fructe generează cantități considerabile de coji și alte subproduse vegetale.

De la deșeuri alimentare la produse funcționale

Interesul pentru ingrediente care susțin sănătatea digestivă este în creștere. Tot mai mulți consumatori sunt atenți la rolul fibrelor, al microbiotei și al alimentației în menținerea stării generale de sănătate.

Prebioticele sunt deja utilizate într-o varietate de produse, de la lactate și băuturi până la cereale, batoane nutritive, formule pentru copii și suplimente alimentare. Dacă tehnologia dezvoltată de cercetătorii IBERO va putea fi aplicată la scară industrială, cojile de ananas și alte resturi alimentare ar putea deveni o sursă suplimentară de ingrediente pentru aceste produse.

Avantajul nu ar fi doar de ordin nutrițional. Utilizarea unor materii prime care în prezent sunt considerate deșeuri ar putea ajuta producătorii să reducă pierderile și să dezvolte procese mai eficiente, în acord cu principiile economiei circulare.

Proiectul arată cum cercetarea biotehnologică poate transforma o problemă obișnuită a industriei alimentare – gestionarea resturilor de fructe – într-o oportunitate pentru dezvoltarea unor ingrediente cu valoare adăugată.

 

Conținut editorial asistat de inteligența artificială și verificat de editor uman.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vă rugăm să păstrați un ton respectuos în comentarii.

Limbajul ofensator, injuriile, comentariile instigatoare la ură sau postarea repetată și abuzivă a aceluiași mesaj pot duce la ștergerea comentariului și, în unele cazuri, la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.

Comunitatea noastră este despre pasiunea pentru mâncare, rețete și experiențe culinare, iar discuțiile sunt binevenite atât timp cât rămân civilizate și constructive. Vă mulțumim că ne ajutați să păstrăm un spațiu plăcut pentru toți

Pe aceeași temă