Peștii din Europa, decimați de secetă/ 280 de tone de pește au murit, în Ungaria/Ce riscă România, după 2 ani de secetă/ Cătălin Platon, ROMFISH: „Ne-au lăsat fără apă pentru pești”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Seceta persistentă și temperaturile extreme din această vară pun o presiune fără precedent asupra ecosistemelor acvatice și a fermelor piscicole din Europa.

De la Dunăre și lacurile din Balcani până la iazurile de acvacultură din Ungaria, România și Cehia, nivelurile scăzute ale apei și temperaturile ridicate afectează direct peștii și amenință producția piscicolă.

Într-un canal lateral al Dunării, în nordul Serbiei, bărcile au rămas blocate pe pământul crăpat după ce apa s-a retras. În locul canalului au rămas doar câteva bălți tot mai mici, în care peștii se agită în apa care depășește 30 de grade Celsius.

Pentru pescarii din zonă, situația este dramatică.

„Asta e tot ce avem, aceste două iazuri mici pline de peștișori”, a declarat pescarul Dušan Jovanović. Problema nu este doar lipsa apei, ci și temperatura acesteia. Pe măsură ce apa se încălzește și volumul ei scade, concentrația de oxigen poate coborî, iar peștii devin tot mai vulnerabili.

„Dacă încep să moară, vor muri toți odată”, avertizează pescarul, potrivit apnews.com

Situația din Serbia este parte a unei probleme mult mai ample. Seceta și căldura afectează în această vară râuri, lacuri și ferme piscicole din mai multe țări europene, iar pierderile industriei sunt deja evaluate la milioane de euro.

Ungaria, printre cele mai afectate țări

Ungaria se confruntă cu una dintre cele mai severe situații. Potrivit serviciului meteorologic național, aproximativ 99% din teritoriul țării se află în condiții de secetă severă sau extremă.

Problemele sunt deosebit de grave pentru sectorul piscicol. Ungaria are aproximativ 27.000 de hectare de iazuri piscicole, iar seceta a început să afecteze direct aceste exploatații.

Ministerul Agriculturii și Economiei Alimentare a anunțat că 1.588 de hectare de iazuri s-au uscat, iar aproximativ 280 de tone de pește au murit în 20 de ferme piscicole.

Pagubele financiare estimate se ridică la aproximativ 1,3 miliarde de forinți, echivalentul a circa 4,2 milioane de dolari.

Pentru producători, problema nu se rezumă însă la pierderea peștilor din acest an. Refacerea efectivelor poate dura ani, mai ales în cazul speciilor care au nevoie de mai multe sezoane pentru a ajunge la dimensiunea comercială.

În unele situații, piscicultorii au fost nevoiți să sacrifice un iaz pentru a salva peștii din altul: apa a fost deviată către bazinele în care existau șanse mai mari de supraviețuire.

România resimte efectele secetelor din anii trecuți

Problemele sunt departe de a fi izolate de România.

Pentru piscicultorii români, situația din 2026 vine după doi ani dificili, 2023 și 2024, marcați de secete severe. Potrivit lui Cătălin Platon, președintele Asociației Naționale a Producătorilor de Pește ROMFISH, efectele acelor perioade se resimt încă în ferme.

Impactul este cu atât mai puternic în cazul producției de crap, unde ciclul de producție poate dura trei până la patru ani.

Asta înseamnă că o pierdere suferită în urmă cu doi sau trei ani nu dispare odată cu încheierea secetei. Ea se propagă în anii următori prin efective mai mici și prin reducerea cantității de pește care ajunge la dimensiunea comercială.

„Ceea ce am pierdut în 2023 a avut un impact în fiecare an de atunci”, explică Platon.

În plus, piscicultorii români reclamă o problemă structurală: în perioadele de secetă, apa este direcționată cu prioritate către alte sectoare, în special către irigațiile agricole.

Pentru fermele piscicole, însă, apa nu reprezintă doar un element necesar producției. Este mediul în care trăiesc peștii.

Când apa pentru agricultură înseamnă mai puțină apă pentru pește

Gestionarea resurselor de apă devine astfel una dintre cele mai dificile probleme pentru agricultură și acvacultură.

În anii secetoși, fermierii au nevoie de apă pentru irigații, în timp ce piscicultorii trebuie să mențină nivelul și calitatea apei din iazuri. Reducerea debitelor poate afecta simultan mai multe sectoare economice.

„Ne-au lăsat fără apă pentru pești”, susține reprezentantul ROMFISH, referindu-se la modul în care au fost prioritizate utilizările apei în timpul secetelor precedente.

Problema ar putea deveni tot mai importantă pe măsură ce perioadele de secetă și temperaturile extreme devin mai frecvente.

Ce se întâmplă cu peștii când temperatura apei trece de 30 de grade?

Pentru pești, combinația dintre temperaturi ridicate și niveluri scăzute ale apei este deosebit de periculoasă.

Apa caldă poate conține mai puțin oxigen dizolvat, iar în același timp metabolismul peștilor crește odată cu temperatura. Rezultatul este o situație în care animalele au nevoie de mai mult oxigen, în timp ce disponibilitatea acestuia scade.

În iazurile piscicole, problema este amplificată de densitatea mare de pește și de materia organică prezentă în apă.

De aceea, în perioadele de caniculă, piscicultorii trebuie să intervină rapid pentru a evita mortalitățile în masă.

Cehia: hrănirea peștilor, redusă sau oprită

Piscicultorii din Republica Cehă au recurs deja la măsuri de urgență.

Unele ferme au redus sau suspendat hrănirea peștilor, pentru a limita consumul de oxigen. În alte cazuri, iazurile sunt aerate pentru a crește cantitatea de oxigen disponibilă.

Atunci când situația devine critică, producătorii pot recurge la pescuirea anticipată sau la drenarea unor iazuri.

Jan Sokolik, tehnician la pescăria Rybarstvi Trebon, spune că unele iazuri cu niveluri foarte scăzute ale apei au fost deja pescuite, însă acestea erau exploatații marginale.

Problema mai mare este reprezentată de iazurile importante, pentru care deciziile trebuie luate înainte ca situația să devină ireversibilă.

Seceta afectează întregul lanț asociat apei.

Nivelurile scăzute ale Dunării au consecințe asupra transportului fluvial și comerțului, iar în unele regiuni lipsa apei a creat probleme și pentru producția de energie.

În paralel, culturile agricole sunt afectate de secetă, ceea ce pune presiune suplimentară asupra fermierilor și asupra prețurilor alimentelor.