Pastele sunt adesea puse pe lista alimentelor care ar trebui consumate cu moderație atunci când vrem să slăbim sau să ne menținem greutatea. Totuși, în Italia, una dintre țările unde pastele sunt consumate frecvent, acestea continuă să fie o parte importantă a alimentației de zi cu zi.
Diferența nu stă într-o varietate specială de paste și nici într-un „secret” ascuns. Potrivit specialiștilor în nutriție și obiceiurilor alimentare tradiționale italiene, contează în primul rând porția, modul de preparare, ingredientele folosite și felul în care masa este construită în ansamblu, notează Gamintraveler.
De la celebra gătire „al dente” până la sosurile simple pe bază de roșii și ulei de măsline, italienii au câteva reguli care transformă pastele într-un preparat echilibrat, nu într-o bombă calorică.
În multe restaurante din Statele Unite, pastele sunt servite ca fel principal în porții foarte mari, însoțite de sosuri bogate în smântână, unt sau zahăr și adesea alături de băuturi îndulcite.
În Italia, lucrurile stau diferit. Pastele reprezintă de regulă un „primo piatto” – primul fel cald al mesei – și sunt servite în porții mai mici, alături de legume, salate, leguminoase, pește sau fructe de mare.
Astfel, aceeași categorie de aliment poate avea un impact complet diferit asupra aportului caloric și asupra senzației de sațietate.
Potrivit standardelor nutriționale italiene, porția de referință pentru pastele uscate este de aproximativ 80 de grame per persoană. Această cantitate este considerabil mai mică decât porțiile servite frecvent în multe restaurante occidentale.
Una dintre cele mai cunoscute caracteristici ale bucătăriei italiene este prepararea pastelor „al dente”, adică suficient de fierte încât să fie fragede, dar să păstreze o ușoară fermitate la mușcătură.
Potrivit speciali;tilor, pastele gătite al dente au un indice glicemic mai redus decât cele fierte excesiv.
Cu alte cuvinte, carbohidrații sunt absorbiți mai lent, ceea ce poate contribui la o creștere mai graduală a glicemiei și la o senzație de sațietate mai stabilă după masă.
În schimb, pastele gătite prea mult își modifică structura amidonului, ceea ce poate accelera absorbția carbohidraților.
Articolul menționează și un fenomen interesant observat în cercetările despre amidon.
Atunci când pastele sunt răcite după gătire și consumate ulterior, o parte din amidon se transformă în amidon rezistent. Acesta se comportă mai asemănător fibrelor alimentare și este digerat diferit de organism.
Potrivit unor măsurători clinice, pastele răcite și apoi reîncălzite pot produce un răspuns glicemic mai redus comparativ cu pastele consumate imediat după preparare.
Acesta este unul dintre motivele pentru care salatele de paste sau preparatele realizate din resturile păstrate la frigider sunt considerate de unii specialiști o variantă interesantă din punct de vedere nutrițional.
În Italia, pastele uscate sunt produse în mod tradițional din griș de grâu dur și apă.
Această bază simplă oferă textura fermă caracteristică și permite controlul mai bun al procesului de gătire.
Una dintre diferențele importante dintre modelul italian și cel american este reprezentată de ingredientele care însoțesc pastele.
În locul sosurilor foarte procesate, bogate în zahăr, sare și aditivi, bucătăria italiană tradițională pune accent pe ingrediente simple:
Astfel, preparatul final rămâne relativ simplu și mai puțin încărcat caloric.
Alimentația italiană conține, în medie, mai puține produse ultraprocesate comparativ cu cea americană.
Acest aspect poate influența nu doar aportul caloric, ci și cantitatea de zahăr adăugat, grăsimi și sare consumată zilnic.
În practică, diferența dintre o farfurie de paste cu sos de roșii, usturoi și ulei de măsline și una acoperită cu sosuri industriale bogate în ingrediente procesate poate fi considerabilă.
Porția standard de 80 de grame de paste uscate se transformă, după fierbere, într-o cantitate suficientă pentru o masă normală.
În loc să fie acoperite de cantități mari de sos, pastele sunt doar îmbrăcate într-un strat subțire care le completează gustul.
De regulă, masa este completată de o salată, legume sau o sursă suplimentară de proteine.
Fasolea, năutul, tonul, fructele de mare sau o cantitate mică de parmezan contribuie la creșterea sațietății fără a transforma preparatul într-o masă excesiv de bogată.
O altă caracteristică a bucătăriei italiene este finalizarea preparatului direct în tigaie.
Pastele sunt transferate în sos cu unul-două minute înainte de a ajunge la punctul perfect de fierbere și sunt amestecate cu puțină apă de la gătit.
Amidonul eliberat în apă ajută la formarea unei emulsii care face ca sosul să adere mai bine la paste.
Rezultatul este o textură cremoasă obținută fără cantități mari de unt, smântână sau alte ingrediente bogate în calorii.
Vă rugăm să păstrați un ton respectuos în comentarii.
Limbajul ofensator, injuriile, comentariile instigatoare la ură sau postarea repetată și abuzivă a aceluiași mesaj pot duce la ștergerea comentariului și, în unele cazuri, la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.
Comunitatea noastră este despre pasiunea pentru mâncare, rețete și experiențe culinare, iar discuțiile sunt binevenite atât timp cât rămân civilizate și constructive. Vă mulțumim că ne ajutați să păstrăm un spațiu plăcut pentru toți