Mitul micului dejun. Cine ne-a convins că este „cea mai importantă masă a zilei” și cum a reușit o campanie de marketing să ne schimbe obiceiurile alimentare

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

„Micul dejun este cea mai importantă masă a zilei” este una dintre acele reguli alimentare pe care generații întregi au crescut auzind-o. Numai că micul dejun nu a avut dintotdeauna statutul pe care îl are astăzi. Istoria lui trece prin religie, schimbarea modului în care oamenii munceau, apariția cerealelor pentru micul dejun și chiar printr-o campanie de marketing care urmărea să vândă mai mult bacon.

Privită în perspectivă, povestea arată cât de mult au fost influențate obiceiurile noastre alimentare nu doar de nevoile organismului, ci și de schimbările sociale și de marketing.

În Evul Mediu, mâncatul dimineața putea fi privit drept lăcomie

Ideea că trebuie să începem obligatoriu ziua cu o masă consistentă este relativ recentă.

Potrivit Tasting Table, în Evul Mediu, mâncatul devreme era chiar dezaprobat în anumite contexte. Filosoful și teologul italian Toma d’Aquino asocia mâncatul dimineața cu lăcomia.

Lucrurile au început să se schimbe odată cu transformarea modului în care oamenii munceau.

În Anglia secolului al XVI-lea, în perioada Tudorilor, dezvoltarea muncii în afara gospodăriei a contribuit la apariția unei forme mai apropiate de ceea ce numim astăzi mic dejun. Oamenii care plecau la muncă aveau nevoie să mănânce înainte de începerea zilei.

Revoluția Industrială avea să consolideze și mai mult obiceiul. Pentru muncitorii care petreceau zile lungi în fabrici, o masă înainte de plecarea de acasă avea o utilitate evidentă.

Dar micul dejun încă nu era neapărat considerat „cea mai importantă masă”.

Oamenii nu aveau „alimente pentru micul dejun”

Mult timp, nici măcar nu a existat categoria strictă de alimente pe care astăzi le asociem automat cu dimineața.

Abigail Carroll, autoarea cărții Three Squares: The Invention of the American Meal, explică pentru The Guardian că oamenii mâncau pur și simplu ceea ce aveau la îndemână, inclusiv resturile de la cina din seara precedentă.

În Statele Unite ale anilor 1800 începe însă să se contureze ceea ce astăzi numim „micul dejun al fermierului”.

Ouăle erau o alegere firească. Heather Arndt Anderson, autoarea Breakfast: A History, explică faptul că găinile depun ouă dimineața, iar acestea sunt rapide și ușor de preparat.

Alături de ele apăreau cărnurile conservate. Spre deosebire de o găină, care ar fi trebuit sacrificată în acea dimineață, carnea provenită de la un porc sacrificat anterior putea fi păstrată și consumată ușor.

Cum au intrat cerealele în poveste

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Revoluția Industrială a produs o altă schimbare.

Tot mai mulți oameni au trecut de la munca fizică în agricultură la activități desfășurate în fabrici și birouri, unde petreceau perioade lungi stând pe scaun sau în picioare.

În același timp, indigestia devenise o preocupare importantă, iar mesele consistente ale fermierilor au început să fie considerate una dintre posibilele cauze.

A apărut astfel interesul pentru un mic dejun mai ușor.

În această perioadă au început să se dezvolte și cerealele pentru micul dejun, în sanatoriile conduse de adepți ai mișcării adventiste de ziua a șaptea.

Aceștia promovau alimentația vegetariană și preparatele simple, pe bază de cereale integrale, drept componente ale unui stil de viață sănătos.

James Caleb Jackson, predicator, a creat unul dintre primele produse de acest tip, iar John Harvey Kellogg avea să dezvolte cerealele care au devenit mult mai cunoscute ulterior.

Kellogg considera alimentația simplă și lipsită de stimuli drept parte a unei conduite morale.

În acest fel, alimentația sănătoasă și micul dejun au început să capete și o dimensiune morală.

Un mic dejun „bun” a devenit și semnul unui om productiv

La începutul secolului XX, peste argumentele privind sănătatea s-a suprapus încă unul: productivitatea.

Potrivit lui Abigail Carroll, s-a răspândit ideea că un mic dejun mai ușor și mai sănătos îi poate face pe oameni mai eficienți la serviciu. Treptat, alegerea micului dejun nu mai spunea doar ce îți place să mănânci. Începea să spună ceva și despre ce fel de persoană ești.

Descoperirea vitaminelor a oferit industriei cerealelor un avantaj suplimentar.

În anii ’40, cerealele au început să fie fortificate cu vitamine și promovate drept surse importante de nutrienți.

Contextul social a ajutat și el. În timpul războiului, tot mai multe femei americane au intrat pe piața muncii și aveau nevoie de soluții rapide pentru masa de dimineață a copiilor. Cerealele erau ușor de pregătit, iar reclamele le prezentau drept o alegere nutritivă pentru familie.

Marketingul a început să exploateze inclusiv sentimentul de responsabilitate al mamelor față de alimentația copiilor.

Campania pentru bacon care a rămas în istoria publicității

Una dintre cele mai spectaculoase povești din istoria micului dejun nu are însă legătură cu cerealele.

Are legătură cu baconul.

Edward Bernays, unul dintre pionierii relațiilor publice și nepotul lui Sigmund Freud, lucra pentru compania Beech-Nut, care dorea să vândă mai mult bacon.

Bernays a apelat la un medic și a obținut susținerea ideii că un mic dejun consistent, bogat în proteine, ar fi preferabil unuia ușor.

Declarația a fost apoi trimisă către aproximativ 5.000 de medici, pentru a le solicita opinia.

Rezultatele demersului au ajuns ulterior în ziare, fiind prezentate publicului cu o autoritate apropiată de cea a unei recomandări medicale.

Campania a contribuit la readucerea în popularitate a combinației de ouă și bacon și a întărit ideea că un mic dejun consistent nu este doar gustos, ci și recomandabil pentru sănătate.

Astfel, ceea ce astăzi pare o combinație tradițională de mic dejun a fost consolidat și prin una dintre cele mai cunoscute campanii de relații publice ale secolului XX.

Dar este sau nu micul dejun „cea mai importantă masă a zilei”?

Dincolo de istoria sloganului și de campaniile de marketing care au contribuit la popularizarea lui, cercetările moderne oferă un răspuns mult mai nuanțat. Micul dejun poate avea beneficii, însă dovezile științifice nu susțin simplificarea potrivit căreia ar fi, în mod universal, „cea mai importantă masă a zilei”.

O amplă analiză publicată în 2018 în revista Nutrients, în cadrul International Breakfast Research Initiative, arată că literatura științifică rămâne neconcludentă în privința beneficiilor precise ale micului dejun asupra sănătății. Cercetătorii atrag atenția și asupra diferențelor mari dintre studii: inclusiv definiția micului dejun sau a unei persoane care „sare peste micul dejun” diferă de la o cercetare la alta.

Asta nu înseamnă însă că masa de dimineață este lipsită de importanță. Datele analizate în mai multe țări arată că persoanele care iau micul dejun tind să aibă un aport mai bun de fibre, vitamine și minerale și, în unele studii, o calitate generală mai bună a alimentației. În rândul copiilor și adolescenților, de exemplu, cei care sar peste micul dejun au prezentat în mai multe cercetări aporturi mai mici pentru o serie de micronutrienți.

Există și studii observaționale care au asociat consumul regulat al micului dejun cu un risc mai redus de creștere în greutate, diabet de tip 2 sau anumiți factori de risc cardiovascular. Autorii analizei subliniază însă că unele studii de intervenție au pus sub semnul întrebării rolul micului dejun în controlul greutății, ceea ce face dificilă stabilirea unei relații simple de tip cauză-efect.

Cu alte cuvinte, știința nu spune că trebuie să mănânci dimineața pentru a fi sănătos și nici că simplul fapt că iei micul dejun îți garantează o alimentație mai bună. Contează ce mănânci, calitatea întregii diete și stilul de viață în ansamblu.