Gustările „nevinovate” de 1 Mai care aduc, de fapt, cele mai multe calorii / Tania Fântână (nutriționist): Paradoxal, carnea este destul de ușor de estimat și de controlat

De 1 Mai nu ne îngrășăm, de obicei, din grătarul în sine. Paradoxal, carnea este destul de ușor de estimat și de controlat. Știm câți mici am mâncat, câtă friptură am pus în farfurie. Problema apare în jurul mesei, în acele momente în care „ciugulim” fără să ne dăm seama. Acolo se adună, de fapt, cele mai multe calorii.

Trebuie să mănânci foarte multă carne ca să poți spune că te-ai îngrășat din ea. Carnea vine și cu un consum de metabolizare de aproximativ 20% din caloriile conținute. Adică nu beneficiem de toate caloriile care provin din ea. În plus, satură, nu are o textură și un gust care să îți dea bătăi de cap și să mănânci foarte mult. Nu se comportă precum zahărul, de la care ne este foarte greu să ne oprim la o porție mică.

În jurul unui grătar, gustările par mici, dar sunt foarte frecvente. O mână de semințe acum, un pumn de alune mai târziu, o bucată de plăcintă făcută în casă adusă de cineva, un pahar de bere, o gură de ciocolată și tot așa. Până se face carnea, tu ești deja sătul, dar, na, mănânci și la masă cu toții, că doar așa se face.

Semințele și nucile sunt primul exemplu clasic. Sunt sănătoase, fără discuție, dar și extrem de dense caloric. O mână de migdale sau fistic pare nimic, dar dacă stai câteva ore la masă și tot revii la ele, ajungi ușor la echivalentul unei mese complete sau chiar mai mult. Și, pentru că nu le percepi ca „mâncare serioasă”, nu le contabilizezi mental. Evitați să stați lângă farfuriile cu nuci și semințe aflate pe masă și în jurul vostru. Sau gustați câteva înghițituri, dar apoi propuneți-vă să vă opriți.

De 1 Mai, hidratarea se transformă rapid în calorii lichide

Apoi vin băuturile. De 1 Mai, hidratarea se transformă rapid în calorii lichide. Berea, vinul, cocktailurile pentru fete 😊, toate vin cu un aport energetic care nu creează sațietate. Practic, bei calorii fără să simți că ai consumat ceva consistent. În plus, alcoolul stimulează apetitul și reduce controlul asupra cantității de mâncare, ceea ce face ca totul să se adune și mai ușor.

Tot alcoolul te face să uiți că ți-ai propus să mănânci mai puțin sau să nu mai mănânci atâtea dulciuri și te ajută să amâni momentul începerii dietei. Reduce inhibițiile și te face să te simți ca și cum poți face orice pe lume fără nicio consecință.

În aceeași categorie intră și cafeaua „de socializare”. O cafea simplă este una, dar când adaugi zahăr, siropuri sau mult lapte, devine rapid un mic desert lichid. Două-trei astfel de cafele pe parcursul zilei pot aduce calorii semnificative, fără să îți dai seama.

Multe calorii, fără să realizăm, au și cafelele din comerț la doză sau sticlă, cele gata preparate. Mai bine rugați gazda să vă facă o cafea la ibric cu niște lapte sau un espresso.

Doamne ferește să spui că ții vreo dietă, că ești imediat pus la zid

Mai sunt apoi acele mici bucăți de dulce „gustate” din mers. O bucată de ciocolată, o prăjitură de casă, o felie de cozonac rămasă de la sărbători, fiecare pare nesemnificativă. Dar problema nu este una singură, ci suma lor. Pentru că rar ne oprim la una. Și, fiind „făcute în casă”, avem tendința să le percepem ca fiind mai ușoare sau mai puțin relevante caloric, ceea ce nu este neapărat adevărat.

Sigur că, atunci când te întâlnești mai mulți la masă, există și acea jenă de a refuza mâncarea care îți este oferită și te simți cumva expus. Doamne ferește să spui că ții vreo dietă, că ești imediat pus la zid.

Deserturile de casă, în general, vin cu ingrediente dense: zahăr, unt, făină. Sunt gustoase și au locul lor, dar, într-un context în care deja mâncăm mai mult decât de obicei, ele devin ușor surplus.

Gătitul în casă are această aură care ne pune voința la grea încercare.

Toate aceste gustări au un lucru în comun: nu le tratăm ca pe mese. Le mâncăm în picioare, între discuții, fără atenție. Și exact aici este problema. Pentru că organismul nu înregistrează la fel de clar aceste episoade de mâncat, iar sațietatea nu apare în mod real. Până nu stai jos, la masă, să le pui pe toate în farfurie, ochiul și creierul nu înregistrează că ai mâncat. Nu înseamnă că trebuie să le eviți complet. 1 Mai nu este despre restricție, dar nu-l lăsa să fie despre haos. Ajută să le vezi pentru ceea ce sunt: surse reale de calorii, nu simple „gustări nevinovate”.
Poate cea mai simplă strategie este conștientizarea. Alegi ce vrei să mănânci, dar o faci intenționat, nu din inerție. Îți pui în farfurie, nu mănânci direct din pungă. Îți alegi desertul care chiar îți place, în loc să guști din toate.

Lasă deoparte atmosfera și părerea general valabilă a celor de la masă. Tu ai propria ta viață, propriul tău drum către tine, organizarea ta și deciziile pe care ai dreptul să le iei. Bucură-te de natură, de iarbă, de cerul senin și ia-ți singur deciziile cu ce pui în farfurie și în pahar.