Europa vrea să reducă dependența de soia importată / Un raport propune mai multe culturi locale și un consum mai mic de carne

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Uniunea Europeană ar putea reduce cu 20% importurile de soia până în 2035, însă obiectivul nu poate fi atins doar prin extinderea suprafețelor cultivate. Este nevoie de o strategie amplă, care să includă dezvoltarea culturilor proteice, investiții în surse alternative de proteine și schimbări treptate în alimentația populației, arată un raport publicat de organizația neguvernamentală The Protein Project.

Documentul, la care au contribuit cercetători ai think tank-ului francez IDDRI, ai European Policy Centre (EPC) și ai Universității KU Leuven, vine cu doar o săptămână înainte ca Executivul european să prezinte mult așteptatul plan privind proteinele, alături de noua strategie pentru sectorul zootehnic.

UE produce doar 9% din soia pe care o consumă

Potrivit raportului, Uniunea Europeană produce doar 9% din proteina din soia pe care o consumă. Restul de 91% provine din importuri. Cea mai mare parte a soiei este adusă din Brazilia, Argentina și Statele Unite, care împreună asigură 86% din importurile europene.

Autorii studiului avertizează că această dependență reprezintă o vulnerabilitate strategică pentru securitatea alimentară a Uniunii Europene, însă nu a fost tratată cu aceeași atenție ca dependențele din domeniul energiei sau al materiilor prime critice.

Deși soia este asociată frecvent cu produsele vegetariene, precum tofu sau băuturile vegetale, realitatea este diferită. Aproximativ 90% din soia importată în Uniunea Europeană este utilizată pentru hrana animalelor și nu este consumată direct de oameni. Potrivit raportului, fiecare cetățean european consumă indirect aproximativ 55 de kilograme de soia pe an, prin intermediul cărnii, laptelui, produselor lactate și ouălor.

Autorii avertizează că dependența zootehniei europene de furajele bogate în proteine este mult mai mare decât pare la prima vedere. Dacă importurile de soia ar fi întrerupte, producția de carne de vită și de lapte s-ar reduce cu aproximativ 15%, producția de carne de porc cu 40%, iar cea de carne de pasăre și ouă cu până la 60%, estimează cercetătorii.

Nu e suficientă o singură măsură

Raportul a analizat patru scenarii prin care Uniunea Europeană ar putea reduce importurile de soia cu 20% până în 2035. Cercetătorii consideră că cea mai realistă variantă este combinarea mai multor măsuri. Acestea includ extinderea culturilor europene de plante proteice, utilizarea într-o măsură mai mare a subproduselor din industria agroalimentară pentru hrana animalelor, dezvoltarea tehnologiilor inovatoare, inclusiv a fermentației de precizie, dar și diversificarea surselor de proteine consumate de populație.

Raportul recomandă creșterea consumului de proteine vegetale, precum fasolea și lintea, alături de alte surse inovatoare de proteine. În schimb, scenariile bazate exclusiv pe cultivarea unei cantități mai mari de soia sau pe schimbări radicale ale dietei sunt considerate mult mai greu de aplicat.

Autorii raportului oferă exemplul Chinei, care a inclus reducerea dependenței de importurile de soia printre obiectivele strategice ale celui mai recent Plan Cincinal. În opinia cercetătorilor, Uniunea Europeană nu dispune încă de o strategie comparabilă pe termen lung. Viitorul plan european privind proteinele ar putea reprezenta primul pas în această direcție.

Bruxellesul pregătește o strategie privind proteinele

Comisia Europeană urmează să prezinte în perioada următoare noul plan european privind proteinele, împreună cu strategia dedicată sectorului zootehnic. Potrivit unui proiect al documentului consultat de Euractiv, Bruxellesul recunoaște importanța proteinelor alternative pentru alimentație și furaje.

În același timp, Comisia subliniază că produsele pe bază de proteine vegetale și alte proteine alternative, inclusiv cele obținute prin tehnologii inovatoare, continuă să întâmpine dificultăți de acceptare pe piața europeană.

Cerere mai mare pentru proteine vegetale

Katrien Martens, cofondatoare a The Protein Project și unul dintre autorii raportului, consideră că proiectul strategiei europene este prea prudent în privința proteinelor alternative. Ea apreciază însă faptul că documentul include măsuri pentru stimularea cererii de proteine vegetale și de proteine produse în Europa.Printre acestea se numără modificarea regulilor privind achizițiile publice, inclusiv pentru cantinele școlare, campanii de promovare și aplicarea unei politici de  TVA favorabile alimentelor sănătoase, inclusiv produselor bogate în proteine vegetale.

„Această parte merită acum să fie pusă în aplicare cu aceeași seriozitate cu care a fost scrisă”, a declarat Katrien Martens.