foto: ebay.com
Este o plantă veche, cu un gust plăcut cu inflexiuni amărui extrem de interesante și numeroase proprietăți benefice. Scorțonera ( Scorzonera hispanica) face parte din aceeași familie cu anghinarea și topinamburul. Partea comestibilă este rădăcina, foarte versatilă ca utilizare în bucătărie. Poate fi un adaos aromatic peste un ingredient de bază neutru, cum ar fi cartofii, orezul. Dar poate fi folosită ea însăși ca ingredient principal – de la garnituri la feluri principale.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Este o rădăcinoasă încă puțin răspândită în România dar care merită cunoscută, mai ales că se folosește cu succes în multe alte gastronomii, fiind prezentă mai peste tot în Europa. Este ușor de recunoscut pentru că are o coajă foarte închisă la culoare, care trebuie îndepărtată, și miez alb. Este bogată în proprietăți benefice, în special digestive și intestinale, având un puternic efect diuretic și antioxidant.
Potrivit cookist.it, scorțonera este o plantă erbacee din familia Asteraceae, specifică Europei Centrale și de Est. Crește și sălbatică, în flora spontană, și este cunoscută din Antichitate, preferând clima de munte. Are frunzele verzi late, inflorescențele asemănătoare margaretelor și rădăcinile de culoare închisă, care amintesc de hrean ca formă.
Rădăcina de scorțonera se recoltează în lunile mai reci, între începutul lui octombrie și sfârșitul lui decembrie, deși sezonul ei poate varia ușor în funcție de regiune și de climă. Din cauza perioadei de recoltare, mai este numită și „sparanghel de iarnă”, deși asemănarea cu sparanghelul este doar superficială, mai ales când este decojită.
Proprietăți și beneficii ale rădăcinii de scorțonera
De ce ar trebui să incluzi scorzonera în alimentația ta? Are un profil nutrițional complet și benefic pentru organism din mai multe puncte de vedere. În primul rând, este un aliment hipocaloric – are doar 45 kcal la 100 g – și este foarte bogată în vitamine și săruri minerale. Vitamina A o face aliatul ideal pentru sănătatea ochilor, iar vitamina C susține sistemul imunitar și sănătatea cardiovasculară (în plus, este săracă în sodiu și bogată în potasiu, calciu și fier).
Prezența vitaminei K, alături de potasiu, contribuie la menținerea sănătății oaselor și mușchilor. Puternic detoxifiantă, scorzonera stimulează diureza și ajută la eliminarea excesului de lichide. Este recomandată în caz de constipație sau probleme digestive, datorită conținutului ridicat de fibre care stimulează tranzitul intestinal. Bogăția în vitamine face din scorzonera un aliment energizant și revigorant, dar și un sprijin important în lupta cu radicalii liberi și îmbătrânirea celulară.
Cum se folosește scorțonera în bucătărie
Scorzonera nu este pe gustul tuturor, pentru că are un gust aparte: uneori gustul său este comparat cu cel al stridiilor. Cu nuanțe aromatice inedite și cu gust umami, scorzonera este un ingredient extrem de versatil în bucătărie.
Ca orice rădăcină, trebuie spălată bine, curățată de pământ și apoi decojită. După ce o tai, e bine să o pui timp de circa 20 de minute în apă cu suc de lămâie: astfel împiedici oxidarea (rădăcina se înnegrește repede în contact cu aerul). Totodată, mai pierde din inflexiunile amărui, care uneori pot fi mai intense în funcție de momentul recoltării, teren și condițiile climatice.
După ce este curățată și pregătită, scorzonera poate fi fiartă, coaptă la cuptor, prăjită, făcută piure, adăugată în supe sau orice preparat de tip mâncare scăzută. De asemenea, se poate consuma și crudă – tăiată fâșii și stropită cu ulei de măsline, lămâie și un praf de sare. Dacă o preferi gătită, preparatele care o pun cel mai bine în valoare sunt orezul gătit în stil risotto, cu scorțonera și creveți, sau sotată cu usturoi și lămâie. Sau, amestecată cu cartofi și ceapă într-o supă cremă, sau fiartă și apoi gratinată la cuptor cu brânzeturi și sos bechamel, sau prăjită tăiată rondele foarte subțire și trecută prin făină.
