Brazilia cere UE să refacă regulile pentru biocombustibilii din soia / Disputa pornește de la anul ales pentru calcularea defrișărilor

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Brazilia susține că metodologia europeană exagerează legătura dintre culturile de soia și transformarea terenurilor cu stocuri mari de carbon. Astfel, guvernul brazilian cere Comisiei Europene să revizuiască regulile propuse pentru biocombustibilii obținuți din ulei de soia, după ce Parlamentul European a blocat forma actuală a măsurii.

Regulamentul delegat pregătit de Comisie ar fi clasificat uleiul de soia drept materie primă cu risc ridicat de schimbare indirectă a utilizării terenurilor (ILUC). O asemenea clasificare nu ar fi interzis comercializarea soiei sau producerea biocombustibililor. Combustibilii obținuți din ulei de soia ar fi fost însă eliminați treptat din calculul obiectivelor europene privind energia regenerabilă, până în 2030.

João Paulo Capobianco, ministrul brazilian al Mediului și Schimbărilor Climatice, a declarat pentru Euractiv că metodologia utilizată de Uniunea Europeană (UE) nu reflectă corect situația din Brazilia. „Datele pe care le avem pentru Brazilia arată că acest risc este cu mult sub 10%, ceea ce ar fi acceptabil pentru UE”, a afirmat ministrul.

De ce este important pragul de 10%

Conform regulilor europene actuale, o materie primă poate fi considerată cu risc ILUC ridicat atunci când sunt îndeplinite două condiții. Mai mult de 10% din extinderea producției sale trebuie să fi avut loc pe terenuri cu stocuri ridicate de carbon. În același timp, suprafața utilizată pentru producție trebuie să fi crescut anual cu peste 1%.

Conceptul ILUC încearcă să măsoare efectele indirecte ale biocombustibililor. Dacă terenuri agricole existente sunt folosite pentru culturi energetice, producția de alimente sau furaje se poate muta în alte zone. Această deplasare poate determina defrișarea pădurilor, drenarea turbăriilor sau transformarea altor terenuri bogate în carbon.

Până acum, numai uleiul de palmier a fost încadrat în categoria materiilor prime cu risc ILUC ridicat. Noua metodologie propusă de Comisie ar fi inclus și uleiul de soia.

Disputa dintre 2008 și 2014

Unul dintre principalele puncte contestate este anul de referință utilizat pentru evaluarea extinderii culturilor.

Regulile actuale pornesc de la anul 2008. Actul delegat pregătit pentru soia utiliza însă date începând din 2014. Evaluarea folosită de Comisie a estimat că 14,1% din extinderea globală a culturilor de soia între 2014 și 2021 s-a produs pe terenuri cu stocuri ridicate de carbon. Procentul depășește pragul european de 10%.

Industria braziliană contestă rezultatul. Asociația braziliană a producătorilor de uleiuri vegetale a estimat că numai 3,6%-5,5% din extinderea culturilor de soia din Brazilia s-a produs pe suprafețe împădurite în perioada analizată.

Diferența apare și pentru că evaluarea Comisiei privește extinderea soiei la nivel mondial, în timp ce Brazilia solicită ca situația fiecărei regiuni producătoare să fie analizată separat.

Parlamentul European a blocat propunerea

Parlamentul European a respins actul delegat pe 8 iulie. Mai mulți eurodeputați au criticat folosirea anului 2014 și au cerut aplicarea aceleiași referințe din 2008 utilizate pentru uleiul de palmier. Votul împiedică intrarea în vigoare a regulamentului în forma propusă. Comisia Europeană trebuie acum să revizuiască metodologia și să pregătească o nouă variantă.

Decizia a fost salutată de organizațiile europene ale fermierilor, producătorilor de semințe, procesatorilor și industriei biodieselului. Acestea susțin că propunerea ar fi afectat investițiile și dezvoltarea producției europene de proteine vegetale.

Măsura nu ar fi vizat numai importurile. Clasificarea s-ar fi aplicat și uleiului produs din soia cultivată în statele membre ale UE.

Argentina cere, la rândul său, modificarea regulilor

Brazilia și Statele Unite sunt furnizori importanți de boabe de soia pentru piața europeană. Ucraina domină în prezent importurile UE de ulei de soia. Argentina a contestat, la rândul său, metodologia Comisiei. Reprezentanții guvernului și ai exportatorilor argentinieni s-au întâlnit cu oficialii europeni pe 16 iulie și au prezentat propuneri privind tratamentul biocombustibililor din soia.

Argentina asigura 22% din importurile europene de ulei de soia în 2021. Ponderea sa a coborât însă la aproximativ 5% în 2025. Respingerea actului delegat deschide o nouă rundă de negocieri. Comisia trebuie să găsească o metodologie care să limiteze defrișările asociate biocombustibililor, dar care să poată fi aplicată coerent producției din UE și importurilor din Brazilia, Statele Unite, Argentina sau Ucraina.