VIDEO | „DISPUTANDUM, un podcast despre gusturi cu Cosmin Dragomir” (Episodul 13): Cezar Ioan: „Pelinul poate fi pentru România ceea ce este retsina pentru greci” / „Exporturile românești de vin sunt firave” / „Estul Europei poate fi noul trend”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cezar Ioan, wine expert și publisher al revistei Vinul.ro, vorbește în episodul 13 al podcastului „DISPUTANDUM, un podcast despre gusturi cu Cosmin Dragomir”, despre problemele industriei vinului din România, exporturile reduse, lipsa de cooperare dintre producători și modul în care vinul românesc ar putea deveni mai vizibil pe piețele internaționale. În opinia sa, România are avantajul unei producții importante, al diversității soiurilor și al unei tradiții viticole îndelungate, dar are nevoie de o strategie comună de comunicare și promovare.

Cezar Ioan consideră că România are o poziție importantă în regiunea Europei de Sud-Est, atât prin dimensiunea pieței interne, cât și prin producția de vin. România este, potrivit acestuia, una dintre cele mai importante piețe pentru producătorii din țările vecine, inclusiv Bulgaria, Ungaria, Serbia și Republica Moldova.

În schimb, situația exporturilor românești este mult mai modestă.

„Exporturile românești sunt firave, chiar sunt firave”, spune Cezar Ioan. El compară această situație cu performanța vinurilor din Republica Moldova, pentru care România reprezintă cea mai importantă piață de export.

Potrivit lui Cezar Ioan, Republica Moldova exportă aproximativ 80% din producția sa de vin, iar România este principala destinație. În cazul României, exporturile nu generează același nivel de vizibilitate internațională.

„România nu reușește să facă asta nici pe o piață unde a reușit să exporte”, spune wine expertul, referindu-se la capacitatea de a genera interes și vizibilitate pentru vinurile românești.

România, prezentă la marile târguri de vin, dar „invizibilă”

Una dintre problemele identificate de Cezar Ioan este modul în care vinul românesc este prezentat la marile evenimente internaționale.

El povestește că, încă din 2024, a observat că producătorii români participau la târguri internaționale de profil, însă România era adesea doar o mică parte dintr-un stand dedicat Europei de Sud-Est.

„România era unul dintre colțurile ultimului stand de acolo. Deci un colț din ultimul stand, cel mai îndepărtat de toate intrările”, afirmă Cezar Ioan.

Într-un târg cu mii de expozanți, simpla prezență nu este suficientă, consideră el. De aici a pornit și conceptul „Treasures of the East”, eveniment care își propune să aducă împreună producători din România și din țările din Europa de Est și să creeze o masă critică suficient de interesantă pentru cumpărătorii internaționali.

„Industria vinului din România nu vorbește cu sine”

Cezar Ioan consideră că una dintre problemele structurale ale industriei este lipsa dialogului dintre producători.

„Industria românească devine o industrie care nu vorbește cu sine, nu vorbește între ea”, spune el.

Potrivit acestuia, producătorii români nu au construit suficient o strategie comună prin care să explice ce este vinul românesc și de ce merită să fie cumpărat pe piețele externe.

„Suntem mai interesanți dacă reușim să agreăm anumite afirmații despre noi, care să fie și adevărate. Suntem mai interesanți după aia pentru posibilii parteneri de afacere”, explică Cezar Ioan.

El pune această lipsă de cooperare și pe seama maturității reduse a industriei moderne a vinului din România.

„Industria vinului este tânără, deși tradiția vinului e milenară în România”, afirmă Cezar Ioan. Potrivit acestuia, dezvoltarea industriei moderne, susținută de investiții și fonduri europene, a început în principal după 2007.

„Încă e teenager. E o lipsă de maturitate. Asta e problema. Nu avem nici apetitul ăsta spre cooperare. Ne temem, ne suspectăm unii pe alții”.

„Vinul e o afacere de ego”

În aceeași discuție, Cezar Ioan vorbește despre o particularitate a investițiilor în crame.

„Vinul e o afacere cumva de ego. Multă lume face vin pentru că dă bine să ai o cramă”, spune el.

Potrivit acestuia, o parte dintre micii producători nu depind exclusiv de activitatea viticolă pentru venituri și pot susține crama din alte afaceri.

„Majoritatea celor mici vă aduc bani din altă parte și mențin o afacere cu vinuri, cu cramă, de statut social”, afirmă Cezar Ioan. În acest context, interesul pentru asociere și pentru construirea unor proiecte comune poate fi mai redus.

De ce vinul românesc este greu de vândut pe piețe internaționale

În opinia lui Cezar Ioan, România nu poate concura pe piețele internaționale prin preț.

El citează estimarea potrivit căreia producția ar trebui să depășească 15 tone de struguri la hectar pentru ca vinul să poată deveni competitiv din punct de vedere al costului.

„Nu putem concura pe baza prețului pe plan internațional. Nu putem fi atractivi pe baza prețului. Putem fi atractivi pe baza calității”, afirmă el.

Problema este că această calitate trebuie explicată consumatorului și cumpărătorului internațional.

„Calitatea are nevoie să fie povestită, să fie spusă, să fie demonstrată”, spune Cezar Ioan.

El consideră că promovarea României ca origine este esențială înainte ca producătorii să încerce să vândă consumatorului un anumit soi sau vin.

„Tu ești un băiat mișto, poate vinul tău e bun. (…) Dar mi-e greu să vând mai departe vinul românesc la clienții mei, pentru că nu știu nimic despre România”, explică el, referindu-se la dificultățile întâmpinate de un producător român în fața unui importator străin.

„Vinul trebuie comunicat ca parte din experiență”

Pentru Cezar Ioan, promovarea vinului nu ar trebui separată de gastronomie, turism, peisaj și stil de viață.

„Vinul trebuie integrat și comunicat ca o experiență, ca parte dintr-o experiență care e foarte promițătoare”, spune el.

El folosește Grecia drept exemplu. Un turist nu merge acolo exclusiv pentru vin, ci pentru combinația dintre gastronomie, băuturi, peisaje, arhitectură și stil de viață.

„Cumva vinul e o parte, o mică parte din viața unui om. Mâncarea e o parte mult mai importantă. (…) Și atunci vinul trebuie integrat și comunicat ca o experiență”.

În această logică, România ar putea promova împreună gastronomia, vinurile, peisajele, cultura și turismul.

„Estul Europei poate fi noul trend”

Un alt punct important al discuției este potențialul vinurilor din Europa de Est pe piețele occidentale.

Cezar Ioan spune că există consumatori interesați de vinuri din regiuni mai puțin cunoscute și de soiuri pe care nu le întâlnesc în mod obișnuit.

„Împreună cu țările din jur, avem zeci de soiuri care sunt complet necunoscute pe piața de afară”, afirmă el.

Diversitatea poate deveni un avantaj, spune Cezar Ioan, mai ales într-o piață în care consumatorii caută produse noi și povești diferite.

„Estul Europei poate fi și va fi noul trend”, afirmă el.

În acest context, „Treasures of the East” este gândit ca o platformă prin care vinurile din România, Bulgaria, Republica Moldova și alte țări din regiune să fie prezentate împreună cumpărătorilor și importatorilor interesați de vinuri de nișă.

Adaosurile de 300% la vin, „autodistructive” pentru HoReCa

O parte importantă a discuției a vizat prețul vinului în restaurante.

Cezar Ioan afirmă că în multe restaurante vinul este vândut la un adaos de cel puțin trei ori față de prețul de achiziție.

„Pentru HoReCa obișnuită, este autodestructiv să pui adaosul de 300% la vin”, spune el.

În opinia sa, diferența față de mâncare este importantă. Restaurantul are costuri suplimentare legate de prepararea alimentelor, personal, energie, echipamente și pierderi. În cazul unei sticle de vin, costurile suplimentare ale restaurantului sunt, în esență, depozitarea și servirea.

„La vin această justificare lipsește cu desăvârșire”, afirmă Cezar Ioan.

El avertizează că prețurile mari pot determina consumatorii să renunțe la vin în restaurante și să aleagă alternative mai ieftine sau să cumpere vin pentru consumul de acasă.

„Vinul nu este doar o băutură”

Cezar Ioan susține că dispariția vinului din restaurante schimbă și experiența socială a mesei.

„Vinul e convivial. Vinul e facilitator de conversație. Vinul nu este gălăgios”, spune el.

În opinia sa, vinul are și o componentă culturală și intelectuală. Consumatorii discută despre soi, regiune, gust și origine, iar aceste conversații fac parte din experiența mesei.

„Când consumi vin (…) afli ceva. Vine componenta intelectuală a mesei și chiar este așa”, explică Cezar Ioan.

El respinge și ideea că berea ar fi principalul adversar al vinului.

„Nu, e vinul prost. Inamicul vinului e vinul prost și, mai nou, și vinul scump”, afirmă Cezar Ioan.

Șprițul și pelinul, produse care pot diferenția România

Discuția ajunge și la două produse asociate consumului tradițional de vin: șprițul și pelinul.

Cezar Ioan spune că respingerea șprițului de către unii profesioniști din industria vinului este o eroare.

„Cred că e o eroare. Cred că e o eroare care s-a perpetuat”, afirmă el.

În opinia sa, șprițul poate răspunde unor situații concrete de consum, în special când temperaturile sunt ridicate sau consumatorul dorește o băutură mai puțin alcoolizată.

Pelinul este văzut de Cezar Ioan drept o oportunitate de diferențiere pentru România și Bulgaria.

„Pelinul cred că face parte din setul de diferențieri pe care România și Bulgaria (…) îl au”, spune el.

Mai mult, Cezar Ioan consideră că pelinul ar putea avea pentru România un rol similar cu retsina în Grecia.

„Pelinul poate fi pentru România ceea ce este retsina pentru greci”, afirmă Cezar Ioan.

De ce dispar viile din România

Cezar Ioan explică dispariția unor suprafețe viticole prin costurile permanente de întreținere, lipsa forței de muncă și supraproducția de vin la nivel mondial.

„Vița de vie cere îngrijire an de an”, spune el.

Spre deosebire de terenul agricol care poate fi lăsat necultivat, o vie abandonată se degradează și poate crea probleme și pentru plantațiile din vecinătate.

„Nu mai găsești oameni. Costă substanțele”, explică Cezar Ioan, referindu-se la costurile de întreținere și protecție a plantațiilor.

Un alt factor este supraproducția mondială. Cezar Ioan spune că în anumite țări există chiar programe prin care producătorii sunt recompensați financiar pentru desființarea unor plantații viticole.

„Există o supraproducție de vin la nivel mondial”, afirmă el.

„Vinul românesc va fi din ce în ce mai bine comunicat”

Întrebat despre viitorul vinului românesc, Cezar Ioan pune accentul pe comunicare.

„Dacă există un viitor pentru vinul românesc, ceea ce mi-aș dori și sper, va fi un vin din ce în ce mai bine comunicat. El este deja făcut bine. Are calități”, spune el.

România are, în opinia sa, diversitate de soiuri și microclimate, însă aceste avantaje trebuie transformate într-o poveste care să atragă consumatori și turiști.

„Sper să fie un pic mai mult povestit. Mai mult, mai atrăgător. Să facem din vin, România să reușească să facă din vin un motiv de atracție”, afirmă Cezar Ioan.

El vede vinul ca pe unul dintre elementele care pot contribui la dezvoltarea turismului intern și internațional.

„Să fie unul dintre motorașele care cresc turismul intern și extern”.

Vinul fără alcool: „A fost vin”

La finalul podcastului, Cezar Ioan a fost întrebat dacă vinul fără alcool mai poate fi considerat vin.

Răspunsul său pornește de la definiția băuturii: „Vinul fără alcool a fost vin. Vinul fără alcool a fost vin din care s-a scos alcoolul”.

În același timp, el face diferența între originea produsului și definiția legală a vinului.

„Dar ele nu mai sunt vinuri în adevăratul sens. Nu au alcool. Deci nu se încadrează la definiție”, spune Cezar Ioan.