Olanda testează cultivarea orezului pe terenuri mlăștinoase / Fermierii caută alternative la pășuni și soluții pentru solurile de turbă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Într-o țară în care pășunile și fermele de vaci fac parte de secole din peisajul agricol, fermierii olandezi testează acum o cultură neobișnuită pentru nordul Europei: orezul. Experimentul, desfășurat pe terenuri umede dintre Amsterdam și Haga, urmărește atât adaptarea agriculturii la schimbările climatice, cât și reducerea degradării solurilor de turbă, transmite Mediafax, citând Euronews.

Proiectul pilot se desfășoară pe o suprafață de aproximativ 0,6 hectare, iar organizatorii speră să obțină în jur de trei tone de orez cu bob scurt, potrivit pentru sushi și risotto. Cercetătorii testează aproximativ 30 de soiuri provenite din Rusia, China, Japonia și Uzbekistan, pentru a identifica varietățile care se adaptează cel mai bine condițiilor climatice și de sol din Olanda

De la pășune la o cultură care preferă apa

Fermierul Sander Roeleveld, implicat în proiect, spune că obiectivul experimentului depășește simpla obținere a unei recolte. „Scopul meu este să arăt că pe terenurile umede există și alte posibilități decât iarba”, explică acesta.

Schimbarea este importantă într-o țară unde o mare parte dintre terenurile agricole umede au fost folosite tradițional ca pășuni pentru bovine. Încălzirea climei și problemele tot mai mari legate de solurile de turbă îi obligă însă pe fermieri să analizeze alte variante de utilizare a terenurilor. Orezul ar putea deveni astfel una dintre aceste alternative deoarece, spre deosebire de iarba destinată pășunatului, poate fi cultivat în condiții cu un nivel ridicat al apei.

Solurile de turbă se degradează atunci când sunt drenate

Aproximativ 10% din suprafața Olandei este acoperită de soluri de turbă. Pentru ca aceste terenuri să poată fi folosite ca pășuni, nivelul apei este redus prin sisteme de drenaj.

Procesul are însă efecte importante asupra mediului. Atunci când turba se usucă și intră în contact cu aerul, materia organică începe să se descompună și eliberează dioxid de carbon. În același timp, solul se compactează și se poate scufunda cu câțiva centimetri pe an în zonele cele mai afectate. Potrivit Universității Wageningen, emisiile de gaze cu efect de seră provenite din solurile de turbă reprezintă aproximativ 2-3% din totalul emisiilor Olandei.

Una dintre soluțiile analizate este menținerea acestor terenuri umede. Pentru fermieri apare însă o dificultate evidentă: pășunile inundate nu mai pot fi utilizate în același mod pentru creșterea bovinelor.

Cultura de orez ar putea rezolva două probleme simultan

Julian Helfenstein, cercetător la Wageningen University and Research, spune că experimentul urmărește să răspundă simultan provocărilor agricole și celor de mediu. Cultivarea orezului ar putea permite utilizarea productivă a unor terenuri care trebuie menținute umede. În același timp, ar putea contribui la reducerea degradării turbei și a emisiilor de dioxid de carbon. Cercetătorii compară deja emisiile de CO2 și metan generate de cultura de orez cu cele provenite de la pășunile tradiționale.

Rezultatele preliminare sunt considerate promițătoare, însă proiectul se află încă în fază experimentală. Problema solurilor de turbă nu este specifică doar Olandei. Regiuni din Germania, Belgia și statele baltice se confruntă cu provocări similare privind drenarea, tasarea terenurilor și emisiile de gaze cu efect de seră.

Un soi japonez pare cel mai promițător

Primele rezultate agronomice au scos deja în evidență un candidat promițător. Un soi provenit din nordul Japoniei pare să se adapteze cel mai bine condițiilor din Olanda. Există și interes comercial pentru producția experimentală. Restaurante locale urmăresc proiectul, iar organizațiile implicate spun că un orez cultivat în Olanda ar putea fi comercializat ca produs premium.

Primele degustări au arătat că orezul obținut local este potrivit pentru sushi. Cercetătorii și producătorii iau în calcul inclusiv posibilitatea ca, în viitor, o parte din producție să fie utilizată pentru fabricarea sake-ului. Experimentul are însă o miză mult mai mare decât apariția unui nou produs alimentar local.

Cercetătorii încearcă să afle dacă introducerea unor culturi adaptate terenurilor permanent umede poate oferi fermierilor o sursă de venit, în timp ce solurile vulnerabile sunt protejate. În acest sens, lanurile experimentale de orez dintre Amsterdam și Haga ar putea deveni un exemplu despre modul în care agricultura europeană încearcă să se adapteze simultan schimbărilor climatice și noilor cerințe de mediu.