Ce faci cu mâncarea când nu-ți mai este foame? Tania Fântână (nutriționist): „Nu trebuie să confundăm lipsa poftei de mâncare cu lipsa nevoii de hrană”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Sunt zile în care pur și simplu nu ne este foame. Nu pentru că am mâncat prea mult, ci pentru că suntem supărați, anxioși, obosiți, îngrijorați sau trecem printr-o perioadă în care parcă nimic nu mai are gust. Când avem o problemă pe cap, când așteptăm un telefon, când ne doare ceva sufletește sau când suntem pur și simplu epuizați, mâncarea poate deveni ultimul lucru la care ne gândim.

Și atunci apare întrebarea: dacă nu-mi este foame, de ce să mănânc?

Uneori, nu este nicio problemă să mănânci mai puțin. Nu trebuie să ne forțăm să avem aceeași poftă în fiecare zi și nici să terminăm o farfurie doar pentru că „este ora mesei”. Apetitul este influențat de foarte multe lucruri, inclusiv de starea noastră emoțională. Problema apare atunci când o zi se transformă în mai multe zile, iar lipsa poftei începe să însemne cafea dimineața, câteva înghițituri la prânz și ceva dulce seara, doar pentru că atât am reușit să mâncăm.

Corpul nostru nu își suspendă nevoile pentru că noi avem o zi proastă. Are în continuare nevoie de proteine, carbohidrați, grăsimi, vitamine, minerale, fibre și lichide. Iar dacă aportul alimentar este foarte mic pentru o perioadă mai lungă, putem ajunge să pierdem și masă musculară, nu doar kilograme. De aceea, atunci când apetitul scade, nu cred că soluția este să ne forțăm să mâncăm mult, ci să învățăm să alegem puțin, dar hrănitor.

Poate că într-o astfel de zi nu poți să mănânci o farfurie mare cu carne, cartofi și salată. Dar poate poți mânca un iaurt grecesc cu câteva nuci și fructe. Poate nu ai chef de o cină complicată, dar poți mânca două ouă cu o felie de pâine și câteva legume. O supă cremă în care adaugi puțină brânză sau iaurt poate fi mai ușor de tolerat decât o masă consistentă. Un smoothie cu iaurt, banană și puțin unt de arahide poate fi o soluție bună într-o zi în care mestecatul pare aproape o corvoadă. Este foarte important să bifăm momentul mesei cu ceva hrănitor și mai puțin important să mâncăm mult la acea masă.

Ideea nu este să transformăm alimentația într-o obligație. Ideea este să nu confundăm lipsa poftei de mâncare cu lipsa nevoii de hrană.

De ce alegem tocmai fast-food și dulciuri când ne este greu?

Aici lucrurile devin interesante. Când suntem supărați sau obosiți, de multe ori nu avem energie să gătim, să ne gândim la meniuri sau să pregătim o masă echilibrată. Un burger, o pizza, cartofii prăjiți, o înghețată sau câteva produse de patiserie sunt mult mai ușor de ales. Și, să fim serioși, uneori chiar ne fac să ne simțim mai bine.

Nu cred că trebuie să demonizăm acest lucru. Mâncarea are și o componentă de plăcere și confort. O pizza într-o seară proastă nu ne îmbolnăvește și nu ne strică alimentația. O ciocolată nu este o problemă. Nu trebuie să transformăm fiecare aliment gustos într-un dușman.

Problema apare atunci când alimentele de confort ajung să fie singura formă de hrană într-o perioadă în care oricum mâncăm foarte puțin.

Dacă într-o zi reușești să mănânci foarte puțin și alegerea ta este aproape exclusiv un croissant, o cafea și o ciocolată, ai primit energie, dar foarte puțină proteină, fibre și micronutrienți. Iar dacă repeți acest lucru zile la rând, corpul nu are de unde să își ia ceea ce îi trebuie.

Mai mult, putem intra într-un cerc care nu ne ajută deloc: suntem supărați, nu ne este foame, mâncăm foarte puțin, apoi alegem ceva dulce sau foarte gras pentru că este singurul lucru care ne face poftă. Avem o senzație plăcută pentru moment, dar alimentația rămâne dezechilibrată, energia poate fi slabă, iar dacă aportul de proteină și de energie este insuficient pentru o perioadă, poate fi afectată și masa musculară. În loc să ne ajute să ieșim din starea proastă, ajungem să ne simțim și mai obosiți, fără energie și fără chef de nimic.

Nu mâncarea ne vindecă tristețea sau anxietatea. Dar felul în care ne hrănim poate să nu ne facă starea și mai grea.

Ce mănânci când nu ai chef să mănânci?

Într-o astfel de perioadă, eu nu aș începe cu „ce dietă trebuie să țin?”. Aș începe cu o întrebare mult mai simplă: ce pot să mănânc acum, într-o cantitate mică, care să îmi hrănească totuși corpul?

Poate fi un iaurt grecesc cu fructe și câteva nuci. O omletă mică. O felie de pâine integrală cu brânză și avocado. O supă cu pui. Un cartof copt cu iaurt și puțină brânză. Un bol mic de orez cu pește. Un smoothie cu iaurt și fructe. O salată de roșii cu brânză sau ton. Nu trebuie să fie o masă „Instagramabilă”. Trebuie doar să fie suficient de simplă încât să o poți mânca și suficient de nutritivă încât să merite.

Și, dacă o masă mare te respinge, poți împărți mâncarea în porții mici. Uneori este mai ușor să mănânci ceva la câteva ore decât să te uiți la o farfurie plină și să simți că nu poți să înghiți nimic.

În astfel de momente, proteina devine foarte importantă, tocmai pentru că atunci când mâncăm puțin trebuie să fim atenți la ce reușim să includem. Ouăle, iaurtul, brânza, peștele, carnea, tofu, leguminoasele, nucile și semințele pot apărea în cantități mici, în funcție de ceea ce tolerăm și ne place.

Și nu aș uita carbohidrații. O felie de pâine, puțin orez, un cartof, ovăzul sau un fruct nu sunt „mâncare rea”. Într-o perioadă în care ai puțină energie, pot fi exact ceea ce ai nevoie pentru a face o masă mai ușor de consumat și mai echilibrată. În plus, te ajută mult și cu digestia, pentru a combate constipația.

Când ne este foame, corpul ne amintește singur să mâncăm. Când suntem anxioși, triști sau foarte stresați, semnalele acestea se pot estompa. Atunci avem nevoie de puțină structură, nu ca să ne controlăm, ci ca să ne îngrijim.

Poate că astăzi nu ai chef de nimic. Poate că nu ai chef să gătești, să faci sport, să ieși din casă sau să vorbești cu nimeni. Dar poți face un lucru mic pentru tine: să bei apă și să mănânci ceva care îți oferă puțină proteină și energie.

Nu trebuie să fie perfect.

Trebuie doar să nu te abandonezi și din punct de vedere alimentar pentru că treci printr-o perioadă grea.

Iar dacă lipsa poftei de mâncare persistă, este însoțită de scădere involuntară în greutate sau ajungi să nu poți mânca și bea suficient, nu ar trebui să punem totul automat pe seama stresului. Uneori există și cauze medicale sau psihologice care merită evaluate. Cere ajutor!.

Pentru că mâncarea nu rezolvă problemele vieții. Dar poate fi una dintre formele simple prin care îi spunem corpului nostru, chiar și într-o zi proastă: „Nu sunt bine acum. Dar tot am grijă de tine”.