Dieta bizară care făcea furori în anii ’80 / Ce spun nutriționiștii acum despre modelul alimentar care a cucerit Hollywoodul: „Atunci a început adevărata obsesie pentru produsele fără grăsimi”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Anii ’80 au fost marcați de numeroase diete care promiteau slăbire rapidă, într-o perioadă în care accentul era pus aproape exclusiv pe siluetă, iar cercetările din domeniul nutriției erau încă limitate. Astăzi, trei dieteticieni spun că una dintre cele mai populare diete ale vremii este și una dintre cele mai nocive: Beverly Hills Diet.

Specialiștii atrag atenția că regimul promova reguli fără bază științifică, elimina nutrienți esențiali și putea duce la deficiențe nutriționale și chiar la probleme grave de sănătate, potrivit Parade.

De ce consideră nutriționiștii că Beverly Hills Diet a fost una dintre cele mai rele diete

„Exista o preocupare foarte mare pentru slăbit, iar multe diete promiteau pierdere rapidă în greutate fără dovezi științifice solide care să le susțină”, explică Sandra Zhang, dietetician în cadrul Frances Stern Nutrition Center de la Tufts Medical Center.

Potrivit acesteia, știința nutriției nu era la fel de dezvoltată în anii ’80, motiv pentru care dietele la modă au proliferat.

Sonya Angelone, fost purtător de cuvânt al Academy of Nutrition and Dietetics, spune că multe dintre regimurile acelei perioade urmăreau scăderea rapidă în greutate, nu schimbări sustenabile ale stilului de viață.

„În acea perioadă au fost introduse Ghidurile Alimentare pentru Americani, însă recomandările au fost interpretate greșit. Mesajul de a limita grăsimile s-a transformat în ideea că trebuie consumate cât mai puține grăsimi, iar atunci a început adevărata obsesie pentru produsele fără grăsimi”, explică specialistul.

Dintre toate dietele populare ale anilor ’80, cei trei dieteticieni consultați au indicat aceeași variantă: Beverly Hills Diet.

„Această dietă era extrem de restrictivă și nu furniza nutrienți importanți, în special proteine”, spune Sandra Zhang.

Jessica Cording, autoarea cărții The Little Book of Game-Changers, completează că regimul era sărac și în grăsimi sănătoase, calciu, fier și vitamina B12.

„Aceștia sunt nutrienți extrem de importanți. Persoanele care urmau această dietă riscau să dezvolte deficiențe nutriționale și, în același timp, le era foarte foame”, explică dieteticianul.

Ce presupunea Beverly Hills Diet

Dieta a fost creată de Judy Mazel, care nu avea pregătire în medicină sau nutriție. Ea a publicat mai multe cărți dedicate acestui regim, printre care The Beverly Hills Diet: How to Be as Thin as You Like for the Rest of Your Life și The New Beverly Hills Diet: Recipes to Forever.

Programul era împărțit în mai multe etape și pornea de la ideea că anumite categorii de alimente nu trebuie consumate împreună.

Potrivit regulilor dietei, carbohidrații și proteinele nu trebuiau combinate în aceeași masă și, uneori, nici măcar în aceeași zi.

Sonya Angelone spune însă că această teorie nu are fundament științific.

„Organismul nu are nevoie de combinații speciale de alimente pentru a digera și metaboliza corect nutrienții”, explică ea.

Sandra Zhang este de aceeași părere.

„Regulile privind combinarea alimentelor nu erau susținute de dovezi științifice”, afirmă specialistul.

Primele zece zile erau bazate aproape exclusiv pe fructe

Prima etapă a dietei dura zece zile, perioadă în care participanții erau încurajați să consume aproape exclusiv fructe, în special ananas și papaya, înainte de a introduce treptat și alte fructe.

Judy Mazel susținea că enzimele din ananas și papaya stimulează digestia și favorizează pierderea în greutate.

„Noi îi spunem magia ananasului și puterea papayei”, declara ea într-un interviu din 1982.

Autoarea dietei considera că alimentele nedigerate, „blocate” în organism, sunt responsabile pentru acumularea kilogramelor.

După cele zece zile, adepții puteau reintroduce treptat proteinele, legumele și grăsimile, însă acestea trebuiau consumate în zile separate. Accentul era pus pe modul în care alimentele erau combinate și nu pe cantitatea consumată.

Cu toate acestea, estimările arată că majoritatea persoanelor care urmau Beverly Hills Diet consumau aproximativ 1.000 de calorii pe zi.

Slăbitul reprezenta elementul central al regimului. Judy Mazel vorbea inclusiv despre necesitatea de a renunța la „mentalitatea persoanei grase”.

„Există modalități prin care îți poți confrunta «persoana grasă», să o accepți, să renunți la ea și să înveți să adopți mentalitatea unei persoane slabe”, afirma ea în același interviu.

În descrierea uneia dintre cărțile sale, Mazel susținea că a slăbit de la aproximativ 82 de kilograme la 49 de kilograme urmând propriul regim alimentar.

Medicii au catalogat dieta drept „periculoasă”

Deși Beverly Hills Diet a devenit foarte populară, comunitatea medicală a criticat-o încă de la început.

Într-o analiză publicată în revista JAMA, dieta a fost descrisă drept „nefundamentată științific și potențial periculoasă”, autorii subliniind că nu reprezintă un tratament miraculos pentru obezitate.

Jessica Cording spune că persoanele care pierdeau în greutate o făceau dintr-un motiv simplu.

„Explicația este că ajungeau să consume foarte puține calorii”, afirmă specialistul.

Potrivit dieteticienilor, unele persoane au ajuns chiar la spital după ce au urmat acest regim.

„O dietă săracă în sodiu sau proteine poate provoca deshidratare, scăderea tensiunii arteriale și dezechilibre electrolitice. În plus, aportul foarte redus de calorii îi făcea pe oameni să se simtă slăbiți și lipsiți de energie”, explică Sonya Angelone.

Nu se știe cu exactitate când Beverly Hills Diet și-a pierdut popularitatea, însă regimul a dispărut treptat din atenția publicului.

Concluzia Jessicăi Cording este categorică: „Nu a fost o dietă bună.”