VIDEO | De ce copiii cu autism preferă adesea alimentele crocante / Corina Gheorghe, psiholog: „Textura predictibilă le poate oferi un sentiment de siguranță”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Trecerea de la piureuri la alimente cu texturi mai consistente poate fi dificilă atât pentru copiii cu tulburare de spectru autist, cât și pentru părinții lor. Teama de înec, sensibilitatea senzorială și nevoia copilului de predictibilitate pot transforma diversificarea într-un proces îndelungat. Despre asta a discutat psihologul Corina Gheorghe în podcastul „Fântâna de sănătate”, realizat de Tania Fântână la G4Food. Specialista recomandă ca modificarea consistenței alimentelor să fie făcută treptat, fără presiune.

Pentru părinții care se tem că micuțul s-ar putea îneca, trecerea nu trebuie făcută brusc. Consistența piureului poate fi schimbată puțin câte puțin, reducând treptat timpul în care mâncarea este pasată. „Putem să pasăm la blender din ce în ce mai puțin. Începem cu un minut și putem să scădem la 55 de secunde, apoi la 50 de secunde. Astfel, trecerea este mai ușoară pentru copil, dar și pentru anxietatea părintelui”, explică psihologul.

Timpii nu trebuie interpretați ca o formulă fixă, deoarece rezultatul depinde de puterea aparatului și de alimentul pregătit. Importantă este obținerea unei texturi treptat mai puțin fine, pe care copilul să o poată explora și gestiona. Scopul este dezvoltarea autonomiei. Copilul trebuie să învețe să țină alimentele, să muște, să mestece și, în cele din urmă, să mănânce singur. „Ne dorim un copil independent. Ne dorim să mănânce singur, nu să îl hrănim noi cu lingurița până la grădiniță”, spune Corina Gheorghe.

Dacă există dificultăți de mestecare sau înghițire, introducerea unor texturi noi trebuie discutată cu pediatrul ori cu un specialist. Alimentele trebuie pregătite într-o formă potrivită vârstei și dezvoltării copilului, pentru reducerea pericolului de înec.

Un măr rece poate fi perceput ca amenințător

Copiii cu TSA pot avea o sensibilitate crescută la anumite temperaturi, mirosuri, gusturi sau texturi. În alte situații, sensibilitatea poate fi mai redusă. Reacția diferă de la un copil la altul și chiar de la un aliment la altul. Un măr scos din frigider poate părea doar răcoritor pentru un adult. Pentru un copil cu hipersensibilitate, temperatura poate fi atât de neplăcută încât alimentul să fie perceput drept periculos. Piureul poate fi respins pentru că este lipicios, iar senzația lăsată pe limbă devine greu de tolerat.

Preparatele în care sunt amestecate mai multe consistențe pot produce o reacție asemănătoare. O supă nu oferă aceeași experiență la fiecare lingură: copilul poate întâlni lichid, legume moi, carne sau alte bucăți. Tocmai această variație o poate face imprevizibilă.

De ce este preferat „crocantul”

În cabinet, Corina Gheorghe observă frecvent preferința copiilor pentru alimentele crocante. Explicația nu este neapărat gustul, ci predictibilitatea. „Crocantul este crocant de la început până la sfârșit. Un biscuit are aceeași textură, iar gustul este, de obicei, plăcut”, arată psihologul.

Copilul știe ce senzație urmează și nu trebuie să se pregătească pentru o surpriză. Acesta este unul dintre motivele pentru care biscuiții, covrigeii sau alte produse cu textură uniformă pot fi acceptate mai ușor decât mâncărurile gătite. Dar preferința pentru crocant nu înseamnă însă că meniul trebuie limitat la asemenea produse. Ea poate fi folosită ca punct de plecare pentru introducerea graduală a unor alimente noi, cu caracteristici apropiate de cele deja tolerate.

Mai întâi, copilul trebuie să tolereze alimentul în apropiere

Schimbarea perspectivei părintelui este esențială. Primul obiectiv nu trebuie să fie neapărat ca micuțul să mănânce imediat alimentul. La început, poate fi important doar să îl accepte în apropiere, pe masă sau în farfurie. Ulterior, copilul poate deveni suficient de confortabil pentru a-l explora. Procesul trebuie să pornească de la alimente care îi trezesc interesul și de la nivelul senzorial pe care îl poate tolera în acel moment.

Graba adultului poate amplifica refuzul. Dacă părintele insistă permanent ca micuțul să mănânce mai repede, copilul nu mai are timpul necesar să înțeleagă ce se întâmplă. El trebuie să proceseze mai multe informații: gustul, temperatura, senzația produsă pe limbă, modul în care alimentul poate fi mestecat și momentul potrivit pentru înghițire. Pentru un copil cu dificultăți senzoriale sau motorii, fiecare dintre aceste etape poate necesita mai mult timp. „Este un proces de lungă durată, care cere răbdare. Nu neapărat răbdarea copilului, ci răbdarea părinților și a aparținătorilor. Trebuie să încercăm să ne punem în locul lui, în loc să îl judecăm după felul în care am fost noi crescuți”, subliniază Corina Gheorghe.

Presiunea și comparațiile nu îl ajută pe copil să accepte mâncarea. O abordare graduală, adaptată sensibilităților sale, îi poate oferi timpul necesar să transforme alimentul necunoscut într-unul tolerabil și, eventual, acceptat.