VIDEO | De ce refuză mâncarea uneori copiii cu autism / Psihologul Corina Gheorghe: „Nu este un moft. Felul în care se simte alimentul în mână, mirosul și textura din gură pot fi trăite mult mai intens”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Alimentația copiilor cu tulburare de spectru autist poate fi mai complexă decât pare. Nu este vorba numai despre alimentele pe care le acceptă, ci și despre felul în care le percep. Textura, mirosul, culoarea și chiar sunetul produs în timpul mestecării pot deveni copleșitoare.

Subiectul a fost abordat în podcastul „Fântâna de sănătate”, realizat de Tania Fântână pentru G4Food. Invitata ediției, psihologul Corina Gheorghe, este specializată în terapii pentru copiii cu TSA și în organizarea grupurilor de sprijin pentru părinți. Una dintre cele mai frecvente probleme este selectivitatea alimentară. Unii copii acceptă foarte puține alimente sau consumă numai produse dintr-o anumită categorie. O asemenea restrângere a meniului poate crește, în timp, riscul apariției unor carențe nutriționale.

„Primul lucru pe care părinții trebuie să îl înțeleagă este că nu este un moft și, de cele mai multe ori, nu este o formă de răsfăț. Problema senzorială a copiilor diagnosticați cu tulburare de spectru autist este una reală și serioasă”, explică psihologul.

Copiii pot percepe alimentele mult mai intens

Un aliment aparent obișnuit poate genera mai multe senzații neplăcute. Copilul poate respinge gustul, dar și felul în care produsul se simte în mână sau în gură. Puful unei piersici, de exemplu, poate fi deranjant, în timp ce o nectarină, care are coaja netedă, poate fi acceptată.

Și mirosul poate influența reacția. Unele alimente au arome puternice, greu de tolerat. În alte situații, problema apare în timpul mestecării, când consistența produsului devine neplăcută sau copleșitoare.

Corina Gheorghe oferă exemplul ardeiului gras. Un copil îl poate refuza nu numai pentru că nu îi place gustul, ci și din cauza senzației produse atunci când îl ține în mână sau îl mestecă. Pentru părinte, cele două produse pot părea aproape identice cu alte legume deja acceptate. Pentru copil, experiența senzorială poate fi complet diferită. „Copiii cu TSA simt diferit față de ceilalți copii sau față de noi. Felul în care se simte alimentul în mână, mirosul și textura din gură pot fi trăite mult mai intens”, arată psihologul.

Aceasta este una dintre explicațiile pentru care presiunea exercitată asupra copilului nu rezolvă întotdeauna problema. Refuzul nu apare neapărat din încăpățânare. El poate fi o reacție la un disconfort real, pe care copilul nu îl poate explica suficient de clar.

Uneori, problema nu este senzorială

Refuzul anumitor alimente poate avea și o componentă motorie. Unii copii întâmpină dificultăți orofaciale și nu reușesc să mestece eficient bucățile mai tari sau să le deplaseze în gură cu ajutorul limbii. În aceste situații, alimentul este evitat pentru că presupune un efort prea mare sau pentru că micuțul nu știe ce trebuie să facă după ce îl introduce în gură. Dificultatea poate deveni vizibilă încă din etapa diversificării. „Sunt copii care au dificultăți motorii orofaciale și cărora le este foarte greu să mestece anumite alimente. Prin urmare, este firesc să nu le dorească”, spune Corina Gheorghe.

Piureurile oferite prea mult timp pot întârzia exercițiul mestecării

O altă problemă poate apărea atunci când piureurile sunt oferite o perioadă prea îndelungată. Acestea sunt ușor de înghițit și nu presupun același efort precum alimentele cu textură. Copilul nu are astfel suficiente ocazii să învețe cum să mestece, cum să deplaseze bucata de mâncare cu limba și cum să o pregătească pentru înghițire. Atunci când primește ulterior un aliment solid, poate să nu știe cum să îl gestioneze.

Tania Fântână a subliniat că primele semnale pot fi observate încă de la diversificare. Dacă părintele remarcă dificultăți persistente, este recomandată consultarea pediatrului sau a unui specialist care poate evalua dezvoltarea și poate indica pașii potriviți. Introducerea bucăților trebuie făcută gradual, în funcție de vârsta și nivelul de dezvoltare al copilului, sub supravegherea unui adult. Alimentele trebuie pregătite într-o formă care să reducă pericolul de înec.

Problemele senzoriale nu trebuie lăsate în plan secund

Potrivit Corinei Gheorghe, părinții își concentrează frecvent atenția asupra dezvoltării limbajului și a capacităților cognitive. Componenta senzorială poate rămâne în plan secund, deși influențează și celelalte zone ale dezvoltării.

Rutina are, la rândul său, un rol important pentru copiii cu TSA. Schimbarea trebuie făcută prin pași mici, fără presiune și cu ajutorul unei echipe de specialiști, atunci când dificultățile sunt severe.

Nu toți copiii diagnosticați cu autism au aceleași nevoi sau reacții. Unii acceptă numeroase alimente, în timp ce alții au un meniu foarte restrâns. Înțelegerea motivului pentru care apare refuzul reprezintă primul pas. Masa nu mai este privită ca o confruntare între copil și părinte, ci ca o experiență senzorială și motorie care trebuie adaptată.