Documente CNSAS: 170 de tone de unt destinat exportului au fost lăsate să se strice în 1986, în timp ce românii stăteau la cozi pentru alimente

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Documente din arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) arată unul dintre paradoxurile economiei comuniste din anii ’80: sute de tone de produse alimentare destinate exportului erau lăsate să se degradeze în depozite, deși pe piața internă existau penurii severe. Un exemplu este cel al untului produs la Alba Iulia pentru export în URSS, care a expirat în depozite în 1986.

Sintagma „refuzat la export” a rămas în memoria multor români ca un simbol al produselor de calitate superioară, ajunse ocazional pe rafturile magazinelor din țară. Documentele prezentate de CNSAS arată însă că, dincolo de această percepție, sistemul economic comunist genera pierderi uriașe, cauzate de planificarea rigidă și de lipsa unei legături reale între producție și cererea de pe piață.

170 de tone de unt au rămas blocate în depozite

Două note informative întocmite de Securitatea județului Alba în 1986 descriu situația de la întreprinderea producătoare de unt din Alba Iulia.

În luna octombrie 1986, autoritățile raportau existența unui stoc de aproximativ 130 de tone de unt destinat exportului în Uniunea Sovietică. Produsul fusese fabricat în lunile mai, iunie și iulie și depășise deja termenul de garanție de 90 de zile.

Potrivit documentelor, în loc ca untul să fie distribuit pe piața internă, unde populația se confrunta cu lipsa alimentelor de bază, conducerea unității ar fi încercat să înlocuiască etichetele cu unele noi, pentru a prelungi artificial perioada de valabilitate.

Situația s-a agravat o lună mai târziu. În noiembrie 1986, stocul ajunsese la 170 de tone, dintre care aproximativ 90 de tone erau deja complet degradate și nu mai puteau fi exportate.

Conducerea întreprinderii a solicitat aprobarea Centralei industriei laptelui din București pentru comercializarea untului pe piața internă, însă cererea nu a primit răspuns.

Producția continua, deși nu existau cumpărători

Documentele CNSAS arată că, în pofida lipsei comenzilor externe și a depozitelor deja pline, producția pentru export a continuat.

Această situație avea consecințe directe și asupra angajaților. Deoarece indicatorul privind „marfa vândută și încasată” nu era realizat, salariile muncitorilor erau diminuate.

Într-o notă semnată de maiorul de Securitate Gheorghe Lupeș se consemna nemulțumirea angajaților, care vedeau cum cantități mari de unt se degradează în depozite, în timp ce produsul lipsea din magazine.

„În rândul personalului muncitor se comentează negativ faptul că în unitate este depozitată o cantitate așa de mare de unt care nu este solicitată la export, este supusă degradării iar pe piața internă nu se găsește acest produs. Totodată nerealizându-se indicatorul de plan de marfă vândută și încasată retribuțiile muncitorilor sînt diminuate”, se arată în documentul prezentat de CNSAS.

Stocuri uriașe și în alte fabrici

Problema nu se limita la industria alimentară.

Într-o altă notă din aceeași perioadă, Securitatea consemna că Întreprinderea de Covoare din Alba Iulia avea în depozit aproximativ 110.000 de metri pătrați de produse, evaluate la circa 31,5 milioane de lei.

„Acestea au rămas în stoc ca urmare a faptului că la export nu sînt solicitate”, se preciza în document.

CNSAS: economia planificată producea supraproducție și pierderi

Potrivit explicațiilor publicate de CNSAS, aceste situații erau consecința directă a economiei centralizate din perioada comunistă.

Fabricile produceau în funcție de planurile stabilite de stat, fără o corelare cu cererea reală de pe piețele externe sau cu nevoile populației.

„Regimul comunist, şi nu doar cel din România, nu a reuşit să-şi gestioneze resursele şi relaţiile economice. Centralizarea şi lipsa cuplării la mecanismele pieţei reale, reglate de cerere şi ofertă, au creat un comportament economic complet disfuncţional. Lipsa de corelare cu cererea din piaţă crea supraproducţie. La rândul ei supraproducţia genera stocuri care se răsfrângeau asupra activităţii muncitorilor, în consecinţă şi asupra salariilor acestora”, transmite CNSAS.

Documentele readuc în atenție unul dintre paradoxurile ultimilor ani ai regimului comunist: în timp ce populația era obligată să suporte raționalizarea alimentelor și cozi interminabile pentru produse de bază, cantități importante de marfă destinată exportului se degradau în depozite din cauza unui sistem economic incapabil să răspundă cererii reale.