Satul în care apa este o amenințare, iar Coca-Cola beau până și bebelușii/ Cum a ajuns sucul mai ieftin și mai sigur decât apa de la robinet

În munții din sudul Mexicului, în regiunea Chiapas, realitatea bate orice scenariu de Hollywood. Deși este una dintre cele mai ploioase zone ale țării, aici se consumă mai mult suc acidulat decât oriunde în lume. Coca-Cola nu este doar o băutură, a devenit o monedă de schimb, un medicament universal și un obiect de cult religios, scrie ABC.

Religia, șamanul și sticla de Coca-Cola

În San Juan Chamula, ritualurile ancestrale mayașe s-au contopit cu simbolurile moderne. În bisericile locale, podeaua este acoperită cu ace de pin, iar în locul icoanelor clasice, găsim altare ticsite cu sticle de suc.

• Șamanii cred că efervescența băuturii ajută la „eliberarea spiritelor rele” prin râgâit.

• Sucul este oferit ritualic zeităților ca ofrandă și băut de bolnavi ca o licoare tămăduitoare, în timp ce fumul de tămâie umple aerul.

Consumul de zahăr a crescut alarmant

Cifrele oferite de cercetători sunt de-a dreptul șocante pentru sănătatea publică a regiunii:

• Un locuitor din Chiapas bea, în medie, peste 2 litri de Coca-Cola pe zi. Aceasta înseamnă de 32 de ori mai mult decât media mondială.

• În consecință, diabetul de tip 2 a devenit principala cauză de deces în regiune, iar cariile severe afectează copiii încă de la cele mai fragede vârste.

Apă e din belșug, dar nu la robinet

Chiapas deține 30% din resursele de apă dulce ale Mexicului, dar infrastructura este un dezastru.

• Apa ca otravă: Din cauza lipsei sistemelor de tratare, apa de la robinet (acolo unde există) este plină de bacterii precum E. coli. Oamenii beau suc pentru că este „mai sigur” decât apa care îi îmbolnăvește de diaree.

• Nepăsarea autorităților statului: În timp ce satele nu au apă potabilă, fabricile de îmbuteliere obțin concesiuni pentru a extrage zilnic milioane de litri din cele mai bune zone ale pânzei freatice.

 Sucul este dat inclusiv bebelușilor

Poate cel mai tragic aspect este cel social. Din cauza marketingului agresiv început în anii ’60 și a prețului scăzut (uneori sucul e mai ieftin decât apa îmbuteliată), mamele au ajuns să pună suc în biberoanele bebelușilor de șase luni.

„Nu avem nimic altceva. Pentru noi, sucul e cel care ne ține copiii în viață când apa îi îmbolnăvește”, spun localnicii.

O criză structurală, nu doar alimentară

Problema din Chiapas nu este doar despre zahăr și un stil nesănătos de viață, ci mai mult despre o inegalitate și o sărăcie profundă. În timp ce președintele țării declară că „există destulă apă în Chiapas”, realitatea din teren arată o populație captivă între un sistem public care a eșuat în a furniza apa pentru oamenii de aici și tentațiile de marketing la care practic nu prea au cum rezista din lipsă de alternative.

Chiapas este o dovadă vie despre ce se întâmplă atunci când accesul la o resursă vitală, cum este apa, este neglijat: comunitățile își caută salvarea în alternative nesănătoase, cu conscințe pe termen lung pentru oameni.