FOTO: Pexels
Vitamina B12, cunoscută și sub numele de cobalamină, este una dintre cele mai complexe și importante vitamine din organism. Are un rol vital în formarea globulelor roșii, în funcționarea corectă a sistemului nervos și în menținerea echilibrului psihic. Tot mai mulți specialiști avertizează însă că deficiența de B12 este frecvent subdiagnosticată, în special la persoanele în vârstă sau la cei care urmează diete fără carne.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Vitamina B12 participă la sinteza ADN-ului și la producerea de energie în celule. Este esențială pentru formarea mielinei – stratul protector al fibrelor nervoase. Fără suficientă B12, celulele nervoase se pot deteriora, iar comunicarea dintre ele devine deficitară. Deficitul poate provoca amorțeli, furnicături, pierderea echilibrului și chiar tulburări de memorie sau confuzie.
Specialiștii spun că vitamina B12 este o verigă critică între metabolismul celular și sănătatea sistemului nervos. Lipsa ei afectează simultan sângele, creierul și imunitatea.
Cum se absoarbe vitamina B12
Cobalamina este o vitamină hidrosolubilă, adică se dizolvă în apă, nu în grăsimi. Totuși, are un proces de absorbție mult mai complex decât alte vitamine din grupul B. În stomac, acidul gastric eliberează vitamina B12 din proteinele alimentare. Ulterior, ea se leagă de o proteină specială numită „factor intrinsec”, produsă tot în stomac.
Absorbția are loc în intestinul subțire, iar vitamina este apoi stocată în ficat, unde poate rămâne chiar ani de zile. Orice problemă gastrică – de la gastrită atrofică, la infecția cu Helicobacter pylori sau intervenții chirurgicale – poate perturba procesul și duce la carențe severe.
Cine este la risc de deficit de vitamina B12
Riscul de carență crește la persoanele trecute de 60 de ani, pentru că secreția de acid gastric scade odată cu vârsta. De asemenea, vegetarienii și veganii se confruntă frecvent cu niveluri scăzute de B12, deoarece sursele alimentare sunt exclusiv de origine animală: carne, pește, ouă și produse lactate.
Există și cauze medicale. Persoanele care iau de mult timp medicamente antiacide, inhibitori de pompă de protoni sau metformin pot avea absorbția afectată. În plus, anumite boli autoimune, precum anemia pernicioasă, împiedică organismul să producă factorul intrinsec necesar absorbției vitaminei.
Semnele lipsei de B12
Simptomele pot apărea treptat și sunt ușor de confundat cu alte afecțiuni. Oboseala persistentă, slăbiciunea, paloarea, stările de amețeală și tulburările de concentrare sunt frecvente. În cazurile severe pot apărea amorțeli la mâini și picioare, dificultăți de mers sau schimbări de dispoziție.
Specialiștii recomandă analize periodice de sânge, mai ales pentru persoanele din grupele de risc. Un nivel optim de vitamina B12 se situează între 200 și 900 pg/mL, însă simptomele pot apărea chiar și la valori considerate „normale”.
Alimente bogate în vitamina B12
Tratamentul depinde de cauză. În cazurile ușoare, suplimentele orale pot fi suficiente, dar atunci când absorbția este afectată, medicii pot recomanda injecții cu vitamina B12. Alimentele bogate în această vitamină includ ficatul, carnea de vită, ouăle, laptele, iaurtul și peștele.
Specialiștii însă spun că nu este suficient doar să consumăm alimente care o conțin. Este important ca stomacul și intestinul să poată absorbi corect vitamina.
Mai multe studii arată că un nivel scăzut de B12 poate favoriza apariția depresiei, tulburărilor de memorie și declinului cognitiv. O cercetare publicată în American Journal of Clinical Nutrition arată că suplimentarea cu B12 poate reduce nivelul homocisteinei – o substanță asociată cu un risc crescut de demență și boli cardiovasculare.
„Creierul are nevoie de B12 la fel cum plămânii au nevoie de oxigen”, notează cercetătorii de la Harvard Health Publishing, care subliniază importanța diagnosticării precoce a carenței.
Vitamina B12 este un element esențial al echilibrului metabolic și nervos. Deficiența ei afectează corpul în tăcere, dar profund. Alimentația echilibrată, analizele periodice și atenția la simptome pot preveni consecințele pe termen lung.
