VIDEO | Cum pot grădinile de acasă să susțină agricultura locală / David Holmgren, co-fondatorul permaculturii: „Atunci când cultivi singur, ești mai pregătit să plătești prețul corect”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Piețele de fermieri, agricultura susținută de comunitate și grădinile în care oamenii își cultivă propriile legume pot contribui la reducerea dependenței de lanțurile lungi de aprovizionare. Dar beneficiile nu se opresc aici. Atunci când consumatorii experimentează ei înșiși ce înseamnă să producă hrană, ajung să înțeleagă mai bine munca fermierilor și dificultățile cu care se confruntă aceștia. Este una dintre ideile susținute de David Holmgren, co-fondatorul permaculturii, într-un interviu acordat G4Food.

Reconectarea dintre producători și consumatori se întâmplă deja prin mai multe forme de organizare a agriculturii și comerțului local, de la piețele de fermieri la agricultura susținută de comunitate. Aceste inițiative pot reduce dependența de lanțurile de aprovizionare pe distanțe mari, care au atât un impact asupra mediului, cât și vulnerabilități în fața conflictelor și a tensiunilor geopolitice.

„Reconectarea dintre producător și consumator are loc în multe feluri, prin inițiative asociate agriculturii ecologice, permaculturii și agriculturii regenerative. Putem vorbi despre piețele de fermieri sau despre agricultura susținută de comunitate. Aceste forme de organizare îi reconectează pe oameni cu aprovizionarea locală cu hrană și fac parte din soluția pentru reducerea dependenței de lanțurile de aprovizionare pe distanțe mari.

Aceste lanțuri au un impact asupra mediului, dar sunt și vulnerabile la perturbări, lucru care devine tot mai evident într-o lume marcată de conflicte și de tensiuni geopolitice legate de energie, în special de energia necesară transportului”, explică David Holmgren.

Grădinile proprii pot deveni punctul de plecare pentru o economie alimentară locală

Holmgren consideră că producția de hrană la nivelul gospodăriei, în afara economiei monetare, poate avea un rol important în revitalizarea aprovizionării locale. Este o posibilitate mai ușor de pus în practică în zonele rurale și suburbane decât în orașele foarte dense, dar grădinile comunitare și terenurile cultivate în comun pot crea oportunități și în mediul urban.

„Cred că ceea ce spuneam mai devreme despre producerea hranei la nivel local, atunci când oamenii își cultivă singuri alimentele în afara economiei monetare, este foarte important ca bază pentru revitalizarea aprovizionării locale. Evident, acest lucru este mai ușor de făcut în zonele rurale și suburbane decât în orașele foarte dens populate. Dar grădinile de lot și proiectele de grădinărit comunitar fac posibile astfel de inițiative și în orașe”, spune Holmgren.

De ce grădinile comunitare pot aduce mai mult respect pentru fermieri

Dincolo de hrana obținută, experiența cultivării propriilor legume îi poate ajuta pe consumatori să înțeleagă ce presupune, în realitate, producția agricolă. De la schimbările de vreme și dăunători până la efortul de a menține o producție constantă și de calitate, agricultura implică dificultăți pe care cumpărătorii nu le văd întotdeauna.

Holmgren spune că această experiență nu diminuează rolul fermierilor care își câștigă existența din vânzarea produselor. Dimpotrivă, poate contribui la o mai bună înțelegere și apreciere a muncii lor.

„Cred că acest lucru le oferă oamenilor o idee despre ce înseamnă să produci hrană. În loc să submineze rolul fermierilor, al celor care își câștigă existența din vânzarea produselor agricole, această experiență cultivă respectul consumatorilor. Ei ajung să înțeleagă ce presupune munca, cât de dificil poate fi să gestionezi diferite anotimpuri, dăunătorii și să menții o producție constantă și de calitate.

Dacă ai făcut toate acestea în propria grădină, ești mai pregătit să plătești fermierii pentru ceea ce produc. Poate că nu vei cumpăra de la ei exact aceleași produse pe care ai putea să le cultivi singur, ci de la alți fermieri, dar vei aprecia mai bine munca lor. Eu văd acest lucru ca pe o formă de susținere a fermierilor, prin faptul că oamenii redevin, la rândul lor, cultivatori”, explică David Holmgren.