VIDEO | Ce au în comun oamenii care ajung la 100 de ani. Cercetătorii spun că genele explică doar o parte din longevitate / Tania Fântână (nutriționist): „Se opresc din mâncat înainte să fie complet sătui”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Oamenii care trăiesc peste 100 de ani nu au un aliment miraculos în farfurie și nici nu se bazează exclusiv pe moștenirea genetică. Studiile arată că doar 20-30% din longevitate este explicată de gene, în timp ce stilul de viață, alimentația și relațiile sociale au o influență mult mai mare asupra unei îmbătrâniri sănătoase.

De fiecare dată când este prezentată povestea unui centenar apare aceeași întrebare: care este secretul unei vieți atât de lungi? Cercetările din ultimele decenii arată că nu există un răspuns simplu.

Potrivit studiilor asupra centenarilor, aproximativ 20-30% din variația longevității poate fi explicată prin factori genetici. Restul depinde de mediu, stil de viață și de modul în care acești factori influențează exprimarea genelor.

Mai mult, cercetări recente desfășurate în Sardinia, una dintre regiunile renumite pentru numărul mare de persoane care depășesc vârsta de 100 de ani, sugerează că genele asociate longevității nu sunt suficiente pentru a explica speranța mare de viață a locuitorilor.

Ce sunt Blue Zones

Conceptul de „Blue Zones” desemnează câteva regiuni ale lumii în care proporția centenarilor este peste media obișnuită. Printre acestea se numără Okinawa din Japonia, Sardinia din Italia, Ikaria din Grecia și comunitatea Loma Linda din California.

Deși fiecare dintre aceste zone are tradiții culinare diferite, cercetătorii spun că nu există o dietă universală a longevității. Ceea ce au în comun este un stil de viață bazat pe alimente puțin procesate, activitate fizică zilnică și comunități puternice.

Alimentația este simplă și bazată pe produse integrale

Persoanele care ajung la vârste foarte înaintate consumă în principal legume, fructe, cereale integrale, leguminoase, nuci și semințe. Carnea este prezentă în alimentație, dar în cantități mai mici decât în dieta occidentală modernă.

În Okinawa, cartofii dulci au reprezentat mult timp alimentul de bază. În Sardinia predomină pâinea integrală, leguminoasele, brânzeturile locale și uleiul de măsline, iar în Ikaria dieta este apropiată de modelul mediteranean.

Fasolea și lintea apar constant în meniul centenarilor

Un aliment întâlnit aproape în toate regiunile cu populații longevive este reprezentat de leguminoase.

Fasolea, lintea și năutul sunt surse importante de proteine vegetale și fibre și sunt consumate frecvent în aceste comunități. Specialiștii consideră că includerea lor regulată în alimentație poate contribui la menținerea sănătății cardiovasculare și metabolice.

Se opresc din mâncat înainte să fie complet sătui

În Okinawa este cunoscut principiul „Hara Hachi Bu”, care presupune oprirea mesei atunci când senzația de sațietate ajunge la aproximativ 80%.

Acest obicei contribuie la un aport caloric moderat, fără diete restrictive sau numărarea caloriilor.

Mișcarea face parte din rutina zilnică

Centenarii nu petrec ore în sala de sport și nu urmează programe intense de antrenament. În schimb, sunt activi în mod natural prin mers pe jos, grădinărit, agricultură sau alte activități casnice.

Activitatea fizică este constantă și integrată în viața de zi cu zi, ceea ce contribuie la menținerea mobilității și a sănătății pe termen lung.

Relațiile sociale și reducerea stresului au un rol important

Cercetările arată că oamenii care trăiesc foarte mult timp au, de regulă, legături puternice cu familia și comunitatea și continuă să aibă un rol activ chiar și la vârste înaintate.

De asemenea, în aceste comunități există obiceiuri zilnice care ajută la reducerea stresului, precum plimbările, timpul petrecut cu familia, rugăciunea sau odihna suficientă.

Concluzia cercetătorilor este că longevitatea nu depinde de un singur aliment sau de o genă „specială”, ci de un ansamblu de obiceiuri sănătoase repetate zilnic, timp de zeci de ani.