VIDEO | Agricultura în schimbare/Fermierii români încasează doar 75% din subvenție, față de cei din Germania/ Liliana Piron, LAPAR: „Nu putem să facem mai mult cu mai puține resurse”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cea mai mare provocare pentru agricultura românească în următorii ani va fi accesul la finanțare, consideră Liliana Piron, în condițiile în care viitorul cadru financiar multianual al Uniunii Europene pentru perioada 2028–2034 ar putea schimba atât nivelul resurselor disponibile, cât și modul în care sunt gestionate fondurile pentru agricultură.

Invitată la podcastul ”Agricultura în schimbare”, Liliana Piron, director executiv LAPAR, atrage atenția că propunerea de reunire a mai multor fonduri europene într-un fond unic ridică întrebări cu privire la modul în care vor fi stabilite prioritățile și la capacitatea sectorului agricol de a-și susține nevoile specifice.

„De departe, toate au un numitor comun: banii!”

„De departe, toate au un numitor comun: banii, finanțarea, accesul la finanțare”, afirmă Liliana Piron, care consideră că viitorul cadru financiar multianual este principala preocupare a organizațiilor de fermieri, atât la nivel național, cât și european.

Potrivit reprezentantei LAPAR, una dintre temeri este că, în noua arhitectură financiară, agricultura ar putea ajunge să concureze pentru resurse cu alte domenii prioritare pentru statele membre.

În plus, schimbarea modului de administrare a fondurilor ar putea îngreuna adaptarea programelor la problemele descoperite în timpul implementării.

În prezent, explică Piron, intervențiile pot fi ajustate atunci când apar dificultăți, prin modificarea ghidurilor și a regulilor de implementare. Într-un sistem mai rigid, corectarea unor măsuri care nu funcționează ar putea întârzia, afectând capacitatea fermierilor de a accesa sprijinul de care au nevoie.

În opinia sa, România pornește deja cu un dezavantaj în raport cu fermierii din statele membre cu o putere financiară mai mare. Reprezentanta LAPAR arată că, în 2027, nivelul sprijinului primit de fermierii români pe unitate de suprafață ar urma să ajungă la aproximativ 75% din cel acordat fermierilor din Germania, în condițiile unor obligații comparabile.

„În comparație, spre exemplu, cu un fermier din Germania, România încasează la nivel de unitate 75% din valoarea subvenției pentru aceleași obligații, pentru aceeași constrângere”, afirmă aceasta.

Diferența devine importantă mai ales atunci când fermierii trebuie să concureze pe aceeași piață. Statele cu bugete naționale mai puternice își pot sprijini suplimentar agricultorii, în timp ce România are un spațiu bugetar limitat pentru măsuri compensatorii.

Costurile cu motorina și îngrășămintele reduc competitivitatea fermelor

Presiunea asupra bugetelor fermelor vine și din creșterea costurilor de producție. Liliana Piron indică motorina printre cele mai importante cheltuieli ale agricultorilor și spune că prețul acesteia a crescut, potrivit datelor prezentate în interviu, de la 1,13 euro la 1,47 euro pe litru, începând din 2023.

Problema este cu atât mai dificilă cu cât prețurile cerealelor și ale altor produse agricole sunt influențate de piața globală. Fermierii nu pot transfera automat toate scumpirile din procesul de producție în prețul de vânzare.

„Motorina reprezintă unul dintre inputurile cele mai costisitoare în producția agricolă. În momentul în care îți crește costul de producție, iar prețurile pe produsul tău sunt dictate de o piață globală, nu ai cum să fii competitiv”, explică reprezentanta LAPAR.

La costurile cu energia se adaugă cele cu îngrășămintele. Piron susține că taxele suplimentare aplicate îngrășămintelor provenite din Rusia și Belarus au contribuit la majorarea cheltuielilor fermierilor.

Ea atrage atenția că reducerea utilizării îngrășămintelor nu poate fi tratată ca o soluție universală, deoarece plantele au nevoie de nutrienți pentru a se dezvolta, iar fertilitatea solului trebuie menținută pe termen lung.

În acest context, LAPAR susține acordarea unui sprijin suplimentar pentru motorină. Piron afirmă că măsurile de ajutor trebuie analizate și în raport cu ceea ce fac alte state membre, care își pot sprijini fermierii din bugetele naționale.

„Este obligația noastră, ca organizații de fermieri, să cerem această măsură”, spune ea, argumentând că diferențele de sprijin public pot accentua decalajele de competitivitate dintre agricultorii europeni.

Zona de stepă ocupă aproximativ 17% din suprafața României

Un alt punct important al intervenției Lilianei Piron este nevoia ca deciziile europene să țină cont de diversitatea condițiilor agricole din România. Țara are mai multe regiuni geografice și climatice, iar zona de stepă, prezentă în Uniunea Europeană pe teritoriul României, are caracteristici care influențează direct activitatea fermierilor.

Potrivit reprezentantei LAPAR, zona de stepă ocupă aproximativ 17% din suprafața României și include terenuri agricole fertile, dar expuse precipitațiilor reduse și riscurilor asociate deficitului de apă. În astfel de regiuni, reguli concepute pornind de la alte condiții climatice pot deveni greu de aplicat sau pot genera costuri suplimentare.

Piron consideră că interesele agriculturii românești trebuie susținute activ în negocierile europene și că experiența fermierilor din zone precum Bărăganul și Dobrogea trebuie luată în calcul, atunci când sunt stabilite măsurile de mediu și condițiile de accesare a sprijinului.

Directoarea executivă a LAPAR dă ca exemplu angajamentele multianuale asumate pentru anumite parcele. Dacă un fermier își asumă obligații pe cinci ani, dar pierde ulterior dreptul de a lucra terenul din cauza modificării contractului de arendă, poate ajunge într-o situație dificilă. Acest tip de problemă arată, în opinia sa, de ce regulile trebuie adaptate realităților din teren și de ce fermierii din toate regiunile trebuie să participe la consultări.

„Nu putem să facem mai mult, cu resurse  mai puține”

LAPAR nu contestă necesitatea adaptării agriculturii la schimbările climatice, însă cere ca noile obiective să fie însoțite de finanțare. Liliana Piron amintește declarația adoptată de organizațiile europene ale fermierilor și cooperativelor la reuniunea de la Stockholm din 2026, care a evidențiat tocmai raportul dintre obligații și resursele disponibile.

„Noi nu ne opunem, fermierii nu se opun adaptărilor la schimbările climatice, ci noi spunem în felul următor: Noi nu putem să facem mai mult cu mai puține resurse”, afirmă reprezentanta LAPAR.

În opinia sa, obiectivele de mediu nu pot fi atinse durabil dacă fermele nu au resursele necesare pentru investiții și pentru respectarea noilor condiții. O agricultură lipsită de capacitate financiară riscă să amâne investițiile, inclusiv pe cele care ar putea contribui la protejarea mediului.

De aceea, Piron susține că bugetul agricol trebuie să rămână orientat către nevoile sectorului și către securitatea alimentară, iar obligațiile suplimentare trebuie însoțite de identificarea unor surse de venit adecvate.

„Bugetul agriculturii nu trebuie să fie cheltuit pentru alte politici, pentru alte ambiții, trebuie să aibă în vedere fix asigurarea securității alimentare a Uniunii Europene”, subliniază aceasta.

Birocrația și sancțiunile pot descuraja fermele mici și mijlocii

Pe lângă presiunea financiară, Liliana Piron critică volumul de documente și raportări pe care fermierii trebuie să le gestioneze. Potrivit acesteia, aceeași acțiune poate ajunge să fie raportată de mai multe ori, iar obligațiile administrative consumă timp și resurse care ar putea fi folosite pentru activitatea propriu-zisă a fermei.

„Problema nu este că nu vor, problema este că sunt obligați să raporteze de câte trei-patru ori aceeași acțiune”, afirmă Piron, referindu-se la dificultățile întâmpinate de agricultori în relația cu cerințele europene.

O preocupare distinctă este condiționalitatea socială, devenită obligatorie în 2026, conform explicațiilor sale. Reprezentanta LAPAR spune că neregulile constatate în domeniul legislației muncii, al sănătății și securității în muncă sau al semnalizării pot atrage, pe lângă sancțiunile aplicate de autoritățile competente, și o penalizare asupra plăților directe din PAC. Ea indică un nivel minim de 3% pentru această penalizare, în situațiile descrise.

„Ce legătură are lipsa etichetării prizei din birou cu producția agricolă?!”

Ca exemplu, Piron invocă obligația de a avea semnalizate corespunzător anumite echipamente sau instalații din fermă. „Ce legătură are lipsa etichetării prizei din birou cu producția agricolă?”, întreabă aceasta, criticând aplicarea unor cerințe pe care le consideră disproporționate în raport cu activitatea agricolă.

În opinia sa, regulile trebuie să țină cont și de specificul muncii în agricultură, care depinde de vreme și de perioade scurte în care anumite lucrări trebuie finalizate. În câmp, condițiile se pot schimba rapid, iar fermierii trebuie să poată adapta programul de lucru la fenomenele meteorologice și la nevoile culturilor.

Piron avertizează că suprapunerea obligațiilor și sancțiunilor poate afecta în special fermele mici și mijlocii, care au mai puține resurse pentru personal administrativ, consultanță și digitalizare. În schimb, exploatațiile cu o capacitate financiară mai mare pot absorbi mai ușor aceste costuri.

Cum pot fi atrași tinerii către agricultură!

Reducerea birocrației este legată, în viziunea reprezentantei LAPAR, și de capacitatea sectorului de a atrage o nouă generație de fermieri. Agricultura, mai ales zootehnia, presupune activitate continuă și costuri constante, iar tinerii care vor să se implice în fermele familiale se pot lovi de dificultăți administrative și de cheltuieli suplimentare.

Piron ridică problema modului în care pot fi implicați tinerii în activitatea unei ferme atunci când chiar și munca desfășurată în cadrul unei afaceri de familie poate presupune formalități și obligații specifice raporturilor de muncă.

„Cum încurajăm tinerii să preia această activitate? Cum îi agățăm? Cum încurajezi tânărul să intre în zootehnie, în condițiile în care în  zootehnie se lucrează 24 din 24, șapte zile din șapte, 365 de zile?”, întreabă aceasta.

În același timp, reprezentanta LAPAR susține că politicile agricole trebuie să privească dincolo de dimensiunea exploatațiilor și să analizeze contribuția acestora la ocuparea forței de muncă și la dezvoltarea mediului rural. În opinia sa, măsurile de plafonare și degresivitate a subvențiilor trebuie evaluate ținând cont de diferențele dintre ferme și de rolul pe care acestea îl au în comunitățile locale.

Finanțare adecvată pentru securitatea alimentară

Liliana Piron consideră că agricultura nu poate fi tratată doar ca un sector căruia i se adaugă permanent noi obligații.

Fermierii au nevoie de predictibilitate, de reguli care pot fi aplicate în condițiile reale de producție și de un buget care să acopere atât efectele inflației, cât și costurile respectării cerințelor de mediu și sociale.

„În primul rând, cerem o finanțare corespunzătoare, care să acopere și partea de inflație, și partea de condiționalități”, a afirmat reprezentanta LAPAR, la podcastul ”Agricultura în schimbare”, un proiect G4Food.