Noua lege a risipei alimentare a luat prin surprindere peste 100.000 de afaceri. Valentin Krancevik, cofondator Valori Nutriționale: „Cei care nu intră în ritmul schimbării riscă, în timp, să iasă din joc”

Adaugă G4Food ca sursă preferată în Google

Noua legislație privind risipa alimentară a adus presiune și multă confuzie în industria alimentară din România, mai ales pentru restaurante, retaileri și producători care au avut la dispoziție doar câteva săptămâni pentru conformare. Lipsa unor modele clare, birocrația și schimbările rapide i-au obligat pe mulți antreprenori să improvizeze. Într-un interviu pentru G4Food, Valentin Krancevik, cofondator Valori Nutriționale, vorbește despre dificultățile reale din teren, despre cum încearcă businessurile să se adapteze și de ce transparența și tehnologia vor deveni tot mai importante în industria alimentară.

De la planurile obligatorii pentru diminuarea risipei alimentare până la raportările către Ministerul Agriculturii, nouile reguli au schimbat rapid modul în care funcționează multe afaceri din industria alimentară. Valentin Krancevik, cofondator Valori Nutriționale, explică pentru G4Food care sunt cele mai mari provocări pentru antreprenori, unde se pierde cel mai multă mâncare și cum poate tehnologia să reducă birocrația și pierderile din industrie.

Conformarea rapidă și lipsa unor reguli clare

G4Food: Noua legislație privind risipa alimentară a luat multe businessuri prin surprindere. Care sunt, concret, cele mai mari dificultăți pe care le întâmpină restaurantele și companiile din industria alimentară în această perioadă?

Valentin Krancevik: În primul rând, dificultatea principală a fost timpul extrem de scurt de conformare. Platforma Ministerului Agriculturii pentru raportare trebuia să fie gata în iunie 2025, însă a fost lansată abia la începutul lui martie 2026, în condițiile în care termenul de conformare a fost 31 martie 2026. Asta înseamnă, practic, 2–3 săptămâni pentru peste 100.000 de afaceri.

În al doilea rând, nu a fost explicat clar cum trebuie făcut: businessurile trebuie să întocmească un plan pentru diminuarea risipei alimentare, însă nu a fost publicat niciun model. Cel mai probabil, atunci când autoritățile vor veni în control, vor apărea întrebări legate de corectitudinea planurilor, dar în raport cu ce standard, dacă nu există un model sau un set de repere publice?

Același tipar s-a repetat și pentru raportare: modelul există în lege, dar nu a fost comunicat suficient în campania (scurtă) de informare. În lipsa unor exemple și ghiduri practice, antreprenorii au fost nevoiți să improvizeze într-un timp foarte scurt.

Cum funcționează modulul pentru gestionarea risipei alimentare

G4Food: Ați lansat recent un modul dedicat gestionării risipei alimentare. Cum funcționează mai exact și ce problemă urgentă încearcă să rezolve pentru operatorii din HoReCa și retail?

Valentin Krancevik: Am încercat să ne documentăm noi, tocmai pentru a respecta timpul antreprenorilor din industria agroalimentară. Am adunat toate obligațiile legale, le-am simplificat și le punem la dispoziția antreprenorilor într-un mod accesibil.

Concret, îi ajutăm să genereze planul de diminuare a risipei alimentare în aproximativ 5 minute, alegând măsurile legale pe care doresc să le implementeze. Conform cerințelor, în fiecare an trebuie implementate cel puțin două măsuri.

În modulul risipa-alimente.ro, listăm și organizațiile acreditate care pot primi produse alimentare aflate aproape de expirare (fără a însemna că acestea sunt singurele opțiuni către care pot fi redirecționate produse). În plus, punem la dispoziție o metodă simplă de a ține evidența produselor redirecționate către consumatorii finali (clienți sau alte persoane) sau către organizații care redistribuie aceste alimente către consumatori.

Pe baza acestei evidențe, generăm raportul final cu produsele redistribuite către organizațiile receptoare, astfel încât societățile să îl poată încărca în platforma Ministerului Agriculturii până la 31 martie, în fiecare an.

Unde se pierde, de fapt, cea mai multă mâncare

G4Food: În România, risipa alimentară este încă un subiect despre care se vorbește mult mai puțin decât în alte țări europene. Care este realitatea din teren? Unde se pierde, de fapt, cea mai multă mâncare?

Valentin Krancevik: Se vorbește încă prea puțin, însă România este printre primele țări care au adoptat legislație în acest domeniu, în aliniere cu directiva europeană, care are termen de transpunere în vara anului 2027.

În practică, nu se discută suficient despre dimensiunea reală a risipei, care este atât alimentară, cât și economică. Legislația actuală vizează în principal prevenirea risipei asociate expirării alimentelor, însă nu intră încă în problematica dimensionării porțiilor și a risipei din farfurie.

Vedem că, de ceva timp, marile lanțuri de magazine au implementat măsuri de vânzare accelerată, cu reduceri consistente. Încep să apară inițiative similare și în restaurante, însă rămâne o problemă importantă: resturile alimentare generate de porții supradimensionate, adesea folosite pentru a justifica prețuri mai mari.

Pentru această zonă, soluțiile sunt mai greu de aplicat, deoarece nu mai vorbim despre alimente care pot fi redirecționate către alți consumatori. În acest caz, vorbim despre deșeuri.

G4Food: Mulți antreprenori văd noile obligații legislative ca pe o presiune în plus. Cum încercați să transformați această obligație într-un instrument util și nu doar într-o „hârtie de bifat”?

Valentin Krancevik: Încercăm să explicăm și beneficiile, inclusiv cele economice. Dacă businessurile implementează măsuri precum vânzarea la preț redus sau oferirea gratuită a produselor apropiate de termenul de expirare, pot fideliza clienții, care revin mai des după o experiență pozitivă.

În plus, aceste măsuri sunt menite și să aducă eficiență: companiile trebuie să își dimensioneze stocurile astfel încât să reducă riscul de expirare a produselor. Din perspectiva noastră, măsurile sunt în sprijinul antreprenorilor, chiar dacă, în practică, vin cu un plus de birocrație. Noi încercăm să reducem această birocrație, astfel încât antreprenorii să se poată concentra pe afacerea lor.

G4Food: Cât de nepregătită era piața locală pentru aceste schimbări atunci când legea a intrat în vigoare?

Valentin Krancevik: Afacerile mici și mai puțin organizate, cu puține proceduri interne, sunt, în general, nepregătite. Totuși, am fost plăcut surprinși să descoperim că o parte dintre ele implementau deja măsuri similare, fără să le „numească” astfel: ofereau mâncarea gătită în plus persoanelor nevoiașe sau unor companii cu mulți angajați.

Asta ne arată că există măsuri adaptate pieței, pe care unii antreprenori le aplicau deja intuitiv, chiar înainte de apariția obligațiilor explicite.

Când va deveni risipa alimentară o problemă financiară reală

G4Food: Din experiența voastră, restaurantele și producătorii încep să privească risipa alimentară și ca pe o problemă financiară, nu doar de imagine sau conformitate?

Valentin Krancevik: Momentan, majoritatea o tratează ca pe o chestiune de conformitate. În timp — probabil peste 2–3 ani — pe măsură ce aceste practici intră în rutină, va deveni un standard de piață, așa cum s-a întâmplat și cu afișarea valorilor nutriționale în meniuri.

G4Food: Ați lucrat deja cu numeroase businessuri din industria alimentară. Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le fac companiile când vine vorba de gestionarea ingredientelor, trasabilitate sau pierderi alimentare?

Valentin Krancevik: În cazul afacerilor mici, obiectivul principal este profitul, ceea ce face ca uneori să nu fie suficient de atenți la calitatea ingredientelor. În același timp, sunt atenți la pierderi, pentru că acestea se simt imediat într-un business mic.

Cu toate acestea, încep să apară tot mai multe afaceri responsabile, care sunt de la început centrate pe impact și vor să aducă în față ingrediente locale și de calitate.

În cazul afacerilor medii și mari, optimizarea lanțului de aprovizionare și controlul calității ingredientelor devin obligatorii pentru creștere. Vedem din ce în ce mai multe lanțuri românești care se dezvoltă în industria alimentară, ceea ce indică faptul că piața începe să construiască mai matur și mai profesionist.

Foto Dreamstime

G4Food: Consumatorii sunt tot mai atenți la ingrediente, alergeni și valori nutriționale. Simțiți că și în România apare o presiune mai mare pentru transparență în zona food?

Valentin Krancevik: Este interesant că, în România, o mare parte din trend a fost accelerată de obligația legală de afișare în meniu. România este una dintre țările care au legiferat cel mai detaliat acest subiect și, într-un fel, ar putea fi un exemplu pentru alte piețe, pentru că astfel au devenit mai conștienți și consumatorii.

Primim des feedback de la consumatori că, de când sunt afișate valorile nutriționale în meniu prin intermediul valori-nutritionale.ro, înțeleg mai bine ce mănâncă. Totodată, este evident că acolo unde aceste informații nu sunt afișate (și încă sunt multe locații în această situație), oamenii tind să creadă că există ceva de ascuns.

Ca să revin la întrebare: da, începe să existe o presiune din partea consumatorilor, dar de cele mai multe ori nu este exprimată direct. Pur și simplu, oamenii nu merg în locațiile care nu sunt transparente. În perioade ca aceasta, antreprenorii trebuie să înțeleagă că vor câștiga cei mai transparenți. Relațiile cu consumatorii sunt ca relațiile între doi oameni: cu cât știm mai mult unul despre altul, cu atât avem mai multă încredere.

Cum poate tehnologia să schimbe industria alimentară