Limitarea consumului de zahăr în primii doi ani de viață, asociată cu un risc mai mic de demență după zeci de ani. Ce au descoperit cercetătorii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cantitatea de zahăr consumată în timpul sarcinii și în primii doi ani de viață ar putea avea legătură cu sănătatea creierului multe decenii mai târziu. Un studiu realizat pe aproape 65.000 de persoane a asociat expunerea la un consum mai redus de zahăr la începutul vieții cu un risc mai mic de demență, dar și cu apariția mai târzie a bolii în cazul celor care au dezvoltat-o.

Cercetarea a folosit un context istoric aparte: raționalizarea zahărului din Marea Britanie în timpul și după cel de-Al Doilea Război Mondial. După eliminarea restricțiilor, în 1953, consumul mediu zilnic de zahăr aproape s-a dublat, de la aproximativ 41 de grame la 80 de grame, relatează Euronews.

Aproape 65.000 de persoane, urmărite în cadrul studiului

Cercetătorii au analizat datele a aproape 65.000 de persoane născute înainte și după eliminarea raționalizării zahărului.

Participanții au fost împărțiți în funcție de perioada în care au fost expuși restricțiilor: înainte de naștere și în primul an de viață, înainte de naștere și până la vârsta de doi ani sau deloc, în cazul celor născuți după încheierea raționalizării.

Folosind dosarele medicale ale participanților începând din perioada în care aceștia aveau în jur de 55 de ani, oamenii de știință au urmărit diagnosticele de demență în următorii 15 ani.

Diferențele identificate au fost semnificative.

Risc de demență cu până la 23% mai mic

Persoanele expuse raționalizării zahărului înainte de naștere și în primul an de viață au avut un risc de demență cu 21% mai mic comparativ cu persoanele născute după eliminarea restricțiilor.

În cazul celor care au fost expuși unui consum mai redus de zahăr atât în perioada prenatală, cât și până la vârsta de doi ani, riscul a fost cu 23% mai mic.

Iar cercetătorii au observat o diferență și în momentul apariției bolii.

Dintre participanții care au dezvoltat demență, cei expuși unor niveluri mai reduse de zahăr la începutul vieții au primit diagnosticul, în medie, cu 2,6 ani mai târziu decât cei care nu fuseseră expuși restricțiilor.

„Limitarea zahărului în primele etape ale vieții poate avea beneficii de durată”

„Limitarea zahărului în primele etape ale vieții poate avea beneficii de durată pentru sănătatea creierului”, a declarat Jiazhen Zheng, autor al studiului și cercetător la The Hong Kong University of Science and Technology din Guangzhou, China.

Potrivit acestuia, rezultatele evidențiază potențiala importanță a alimentației din primii ani de viață pentru reducerea riscului de demență după mai multe decenii.

Cercetătorii au observat, de asemenea, că restricționarea zahărului în primele 1.000 de zile de viață a fost asociată cu un risc mai redus de demență, apariția mai târzie a bolii și indicatori mai favorabili ai sănătății creierului.

Această perioadă include sarcina și aproximativ primii doi ani de viață ai copilului.

„Limitarea zaharurilor adăugate în timpul sarcinii și copilăriei timpurii poate fi un pas benefic pe care familiile și comunitățile îl pot face”, spune Zheng.

Studiul arată o asociere, nu demonstrează că zahărul provoacă demență

Rezultatele nu înseamnă însă că zahărul consumat în copilărie provoacă în mod direct demență sau că eliminarea acestuia în primii ani de viață poate preveni boala.

Cercetarea a identificat o asociere între expunerea la cantități mai reduse de zahăr în perioada timpurie a vieții și un risc mai mic de demență după mai multe decenii.

Autorii subliniază că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege mecanismele prin care expunerea la zahăr în perioada prenatală și în primii ani de viață ar putea influența sănătatea creierului la vârste înaintate.

Rezultatele adaugă însă noi date unei direcții de cercetare tot mai importante: posibilitatea ca alimentația din primele etape ale vieții să lase efecte asupra sănătății care devin vizibile abia după zeci de ani.