Cum pot ajunge pesticidele din sol la păsări și mamifere / Studiul care a urmărit reziduurile din râme

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Reziduurile de pesticide folosite în agricultură pot persista în sol mai mult decât s-a crezut până acum. Acestea pot fi detectate inclusiv în râmele care trăiesc pe terenurile cultivate. Un studiu publicat recent online în revista Agriculture, Ecosystems & Environment arată că în sol pot fi găsite pesticide în funcție de tipul culturii, practicile agricole și chiar utilizarea anterioară a terenurilor. Cercetătorii avertizează că subsanțele au efect asupra râmelor, care trăiesc și se hrănesc în solul cu pesticide, iar apoi sunt consumate, la rândul lor, de păsări sau mamifere care pot ajunge, apoi, în farfuria noastră.

Studiul a fost realizat de cercetători de la Wageningen University & Research și alte instituții din Țările de Jos. Echipa a analizat probe provenite din 26 de terenuri agricole din sud-vestul provinciei Friesland. Au fost incluse patru terenuri cultivate cu bulbi, șapte cu porumb, opt pășuni și șapte suprafețe vechi de pășune. Probele de sol și râme au fost colectate în perioada iunie-iulie 2020. Cercetătorii au testat prezența a 648 de pesticide utilizate în prezent și au analizat inclusiv istoricul agricol al terenurilor. Acesta a fost reconstruit pe baza informațiilor furnizate de fermieri.

În probele de sol au fost identificate 32 de substanțe, însă una era un hormon vegetal natural și a fost exclusă ulterior din analiza pesticidelor. Astfel, rezultatele finale au luat în calcul 31 de pesticide.

Fiecare teren analizat conținea cel puțin trei pesticide, iar în unele probe au fost găsite până la 21.

Cele mai multe substanțe, pe terenurile cu bulbi și porumb

Terenurile cultivate cu bulbi și porumb au avut, în medie, aproximativ 15 pesticide diferite. Pe pășuni au fost identificate în medie 11, iar pe pășunile vechi aproximativ patru substanțe. Concentrațiile totale de fungicide au fost cele mai ridicate în solurile terenurilor cultivate cu bulbi (în special plante ornamentale precum lalele, narcise, zambile sau crini).

Și erbicidele au avut concentrații mai mari în culturile de bulbi și porumb decât pe pășunile vechi. În schimb, insecticidele au fost identificate mult mai rar în probele analizate. Cercetătorii estimează că tipul culturii existente la momentul analizelor explica aproximativ 40% din variația profilurilor de pesticide găsite în sol.

Una dintre concluziile interesante ale studiului privește istoria terenurilor agricole. Cercetătorii au găsit concentrații mai ridicate de fungicide pe unele pășuni care fuseseră anterior utilizate pentru cultivarea bulbilor. Rezultatele sugerează că anumite reziduuri pot persista și după schimbarea culturii sau a modului de folosire a terenului. Pe terenurile cu bulbi au fost asociate mai frecvent substanțe precum prothioconazole-desthio, metolachlor și metamitron. În schimb, pe terenurile cultivate cu porumb au fost întâlnite mai ales foramsulfuron și diferite forme de fluroxypyr.

Pesticidele au fost detectate și în probele de râme

Ce e interesant aici însă e faptul că profilurile de pesticide găsite în râme au fost, în general, asemănătoare celor identificate în solurile din aceleași terenuri. Cu cât concentrația unei substanțe era mai mare în sol, cu atât creștea probabilitatea ca aceasta să fie identificată și în proba de râme. Autorii consideră că rezultatele sunt relevante deoarece râmele reprezintă o sursă importantă de hrană pentru numeroase păsări și mamifere. Ele ar putea deveni astfel una dintre căile prin care reziduurile de pesticide intră în lanțul trofic.

Studiul nu demonstrează însă că pesticidele respective au produs efecte toxice asupra păsărilor sau mamiferelor. Cercetătorii vorbesc despre posibilitatea expunerii prin hrană, nu despre o relație directă între reziduurile descoperite și îmbolnăvirea animalelor.

Un detaliu important: cercetătorii nu au măsurat doar pesticidele absorbite de râme. Autorii atrag atenția asupra acestei limitări importante a experimentului. Râmele nu au fost golite de conținutul intestinal înaintea analizelor. Prin urmare, pesticidele măsurate pot proveni atât din țesuturile organismului, cât și din pământul aflat în tubul digestiv sau lipit de corp. Astfel, rezultatele nu pot fi interpretate drept dovada că toate substanțele identificate au fost absorbite și acumulate în țesuturile râmelor.

Cercetătorii au ales această metodă tocmai pentru a reproduce mai bine ceea ce consumă în realitate un animal care mănâncă o râmă întreagă.

Studiul a fost realizat într-o singură regiune

Autorii avertizează și că rezultatele nu pot fi extrapolate automat la toate terenurile agricole. Cele 26 de parcele aparțineau a doar opt fermieri și se aflau în aceeași regiune din Țările de Jos. În plus, probele au fost colectate într-o singură perioadă, astfel încât studiul nu surprinde variațiile sezoniere ale utilizării pesticidelor.

Cu toate aceste limite, cercetătorii consideră că măsurarea reziduurilor din sol poate deveni un instrument util pentru estimarea expunerii animalelor care se hrănesc cu organisme din sol. Studiul arată însă și că istoria agricolă a terenului poate conta mult timp după schimbarea culturilor, unele reziduuri fiind detectabile chiar și pe suprafețe transformate ulterior în pășuni.