Ce poate reduce riscul de recidivă după tratamentul pentru cancer / Studiu: Mișcarea are un rol important

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Pentru o persoană care a încheiat tratamentul pentru cancer, întrebarea „Ce pot face pentru ca boala să nu revină?” este una dintre cele mai dificile. Nu există o metodă care să garanteze prevenirea recidivei, însă cercetările din ultimii ani arată că activitatea fizică, alimentația, renunțarea la fumat și monitorizarea medicală pot avea un rol important în perioada de după tratament, notează Mediafax.

Unul dintre cele mai importante studii recente este studiul clinic CHALLENGE, publicat în 2025 în New England Journal of Medicine. Cercetarea a inclus 889 de persoane cu cancer de colon în stadiul II cu risc ridicat sau în stadiul III, care finalizaseră intervenția chirurgicală și chimioterapia.

Participanții au fost împărțiți în două grupuri. Un grup a primit recomandări generale privind un stil de viață sănătos, în timp ce celălalt a urmat, timp de trei ani, un program structurat de activitate fizică, cu sprijinul unor specialiști.

După cinci ani, 80,3% dintre pacienții care au urmat programul de exerciții nu prezentaseră recidivă, nu dezvoltaseră un nou cancer și nu muriseră, comparativ cu 73,9% în grupul care primise doar recomandări generale.

Diferența a fost de 6,4 puncte procentuale. Calculat ca risc relativ, programul de exerciții a fost asociat cu o reducere de 28% a riscului de recidivă, apariție a unui nou cancer sau deces.

Beneficiul s-a observat și în ceea ce privește supraviețuirea generală. La opt ani, 90,3% dintre pacienții din grupul care făcea exerciții erau în viață, comparativ cu 83,2% dintre cei din grupul de control. Riscul de deces a fost cu 37% mai mic în grupul care a urmat programul de activitate fizică.

Rezultatele trebuie însă interpretate corect. Studiul nu arată că sportul vindecă cancerul și nu demonstrează că aceleași rezultate se aplică tuturor tipurilor și stadiilor de cancer. Cercetarea s-a concentrat pe pacienți cu anumite forme de cancer de colon, iar intervenția a fost un program structurat și adaptat.

Importanța studiului este că rezultatele provin dintr-un studiu randomizat, nu doar din observația că persoanele mai active tind să aibă o stare de sănătate mai bună.

Nu este nevoie să începi cu antrenamente intense

Activitatea fizică după tratamentul oncologic trebuie adaptată stării fiecărui pacient.

American Cancer Society recomandă, pentru persoanele care pot face mișcare în siguranță, atingerea treptată a unui nivel de 150-300 de minute de activitate fizică moderată pe săptămână sau 75-150 de minute de activitate intensă. Sunt recomandate și exercițiile pentru forță cel puțin două zile pe săptămână.

Mersul alert, ciclismul ușor sau anumite forme de yoga pot reprezenta activități moderate.

Pentru o persoană care se recuperează după chimioterapie, radioterapie sau intervenție chirurgicală, începutul poate fi însă mult mai simplu. Institutul Național pentru Cancer din SUA recomandă începerea lentă și creșterea progresivă a duratei și intensității. Chiar și câteva minute de mișcare pot reprezenta un început pentru un pacient foarte slăbit.

Există și situații în care exercițiul trebuie adaptat suplimentar. Unele tratamente oncologice pot afecta oasele, inima, nervii sau sistemul imunitar. De aceea, înaintea începerii unui nou program de activitate fizică este importantă discuția cu medicul.

Alimentația după cancer: ce recomandă specialiștii

Nu există o„dietă anticancer” care să poată garanta că boala nu va reveni. Niciun aliment, suc sau supliment nu poate ține singur cancerul în remisie.

Există însă recomandări alimentare susținute de dovezi și incluse în ghidurile organizațiilor medicale. American Cancer Society recomandă un model alimentar sănătos, bazat în special pe alimente vegetale și cereale integrale, precum și menținerea unei greutăți sănătoase.

Unele dovezi sunt mai solide pentru anumite tipuri de cancer decât pentru altele.

World Cancer Research Fund indică, de exemplu, dovezi privind posibile beneficii ale unui consum mai mare de fibre în cazul persoanelor care au avut cancer de sân. Pentru cancerul colorectal există indicii că un consum mai mare de cereale integrale și unul mai redus de băuturi îndulcite pot fi asociate cu rezultate mai bune.

Recomandarea generală este o alimentație echilibrată, adaptată tipului de cancer, tratamentului și stării pacientului, nu căutarea unor alimente „minune”.

Greutatea contează, dar curele drastice nu sunt soluția

Excesul de greutate este asociat cu un risc mai mare pentru mai multe tipuri de cancer și poate influența prognosticul. În schimb, relația dintre scăderea în greutate după diagnostic și reducerea riscului de recidivă nu este la fel de clară pentru toate formele de cancer.

În timpul recuperării, obiectivul poate fi păstrarea forței și a masei musculare, nu pierderea rapidă a kilogramelor.

O dietă severă poate fi nepotrivită pentru o persoană care încă se recuperează după tratament. Necesarul nutrițional trebuie stabilit în funcție de tipul cancerului, tratamentul primit și starea generală.

Alcoolul: cât mai puțin, cu atât mai bine

Consumul de alcool este asociat cu mai multe tipuri de cancer. American Cancer Society consideră evitarea alcoolului cea mai bună opțiune pentru prevenția cancerului.

În ceea ce privește riscul de recidivă, dovezile diferă în funcție de tipul de cancer și nu sunt la fel de clare pentru toate formele bolii.

Pentru un pacient aflat în remisie, consumul de alcool ar trebui discutat cu medicul în contextul istoricului oncologic și al stării generale de sănătate.

Renunțarea la fumat rămâne esențială

Fumatul este unul dintre cei mai importanți factori asupra cărora o persoană poate interveni după diagnosticul de cancer.

Institutul Național pentru Cancer din SUA avertizează că fumatul după tratamentul oncologic poate crește riscul unui alt cancer și al altor probleme de sănătate. Renunțarea la fumat poate aduce beneficii chiar și după diagnosticul de cancer.

Un stil de viață sănătos nu înlocuiește controalele oncologice

Un pacient care a terminat tratamentul trebuie să urmeze în continuare planul de monitorizare stabilit de echipa medicală.

Acesta poate include consultații, analize și investigații, în funcție de tipul cancerului, stadiul bolii și tratamentul primit. Frecvența controalelor diferă de la un pacient la altul.

Institutul Național pentru Cancer subliniază că planul de urmărire trebuie adaptat istoricului oncologic și stării generale de sănătate.

Orice simptom nou sau persistent trebuie discutat cu medicul. Apariția unui astfel de simptom nu înseamnă automat că boala a revenit. Unele manifestări pot fi consecințe tardive ale tratamentului sau pot avea alte cauze.

Și sănătatea mintală face parte din recuperare

Teama de recidivă poate persista mult timp după terminarea tratamentului. O durere, o stare de oboseală sau un rezultat medical pot reactiva rapid anxietatea legată de cancer.

Activitatea fizică poate contribui la reducerea anxietății, depresiei și oboselii și poate îmbunătăți somnul și calitatea vieții.

Pentru unii pacienți, sprijinul unui psiholog sau al unui grup dedicat persoanelor care au trecut prin cancer poate face parte din recuperare la fel de important ca activitatea fizică și alimentația.

Ce poate face un pacient după tratamentul pentru cancer

Nu există o metodă prin care o persoană să poată controla complet apariția unei recidive. Există însă măsuri care pot contribui la o stare de sănătate mai bună și, în anumite situații, la un prognostic mai favorabil.

Acestea includ activitate fizică regulată, adaptată capacității pacientului, menținerea sau recuperarea masei musculare, o alimentație echilibrată bazată în principal pe alimente vegetale și cereale integrale, evitarea fumatului, limitarea sau evitarea alcoolului și menținerea unei greutăți sănătoase.

La fel de importante sunt controalele oncologice efectuate conform planului medical, evaluarea simptomelor noi sau persistente și sprijinul pentru sănătatea mintală.

Studiul CHALLENGE aduce astfel un argument important pentru includerea activității fizice în recuperarea anumitor pacienți cu cancer. În cazul persoanelor cu cancer de colon în stadiile investigate, un program structurat de exerciții a fost asociat cu mai puține recidive și cu o supraviețuire mai bună.

Acest lucru nu înseamnă că sportul poate garanta menținerea remisiunii. Înseamnă că, pentru anumite persoane, mișcarea poate deveni o componentă relevantă a îngrijirii după tratamentul oncologic, alături de monitorizarea medicală și de celelalte recomandări individualizate.