ADN-ul unui virus mortal pentru oi, descoperit în manuscrise medievale vechi de 1.000 de ani

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cercetătorii au identificat ADN al virusului variolei ovine în pergamente folosite pentru unele dintre cele mai importante manuscrise medievale europene. Analiza oferă dovezi că boala afecta efectivele de oi de cel puțin 3.700 de ani, conform Mediafax.

Pergamentele medievale, realizate din piei de animale, păstrează mai mult decât textele și imaginile pentru care au fost create. O echipă internațională de cercetători a identificat în aceste materiale ADN al virusului variolei ovine, un agent patogen extrem de contagios care poate provoca îmbolnăvirea și moartea animalelor.

Rezultatele, publicate în revista Science Advances, permit reconstituirea unei părți din istoria genetică a virusului și arată că acesta a afectat turmele de oi din Eurasia timp de milenii.

ADN viral păstrat în pergament

Cercetarea a fost coordonată de oameni de știință de la University College Dublin și a reunit geneticieni, istorici, virologi și specialiști în conservarea manuscriselor.

Echipa a analizat mostre prelevate din manuscrise medievale păstrate în colecții din Marea Britanie și Europa. Printre acestea se află York Gospels, un manuscris iluminat vechi de aproximativ 1.000 de ani, precum și Corpus Glossary, unul dintre cele mai vechi dicționare în limba engleză.

În mai multe cazuri, ADN-ul virusului a fost identificat pe mai multe file ale aceluiași manuscris. Cercetătorii consideră că acest lucru indică faptul că pieile unor animale infectate au fost folosite la fabricarea pergamentului.

„Recuperarea ADN-ului antic al agenților patogeni a schimbat complet modul în care înțelegem bolile infecțioase din trecut, iar acum arătăm că pergamentul poate păstra și ADN-ul agenților patogeni animali”, a explicat Louis L’Hôte, autor principal al studiului, citat în materialele despre cercetare.

O boală care afectează oile de mii de ani

Pentru a urmări evoluția virusului, cercetătorii au comparat ADN-ul recuperat din pergamente cu material genetic provenit din rămășițe arheologice, inclusiv dinți de oaie descoperiți în situri din Epoca Bronzului.

Analiza a permis identificarea unor genomuri virale care acoperă o perioadă de peste 3.500 de ani. Cele mai vechi dovezi analizate provin din jurul anului 1700 î.Hr., iar datele indică faptul că virusul variolei ovine a afectat efectivele de animale cu mult înaintea apariției manuscriselor medievale.

Cercetătorii au recuperat în total 21 de genomuri antice, provenite din probe arheologice și documente istorice. Datele au fost folosite pentru a urmări evoluția virusului și relația sa cu alți virusuri din familia Capripoxvirus.

Virusul a fost găsit și în pergamente din piele de vițel și capră

Una dintre observațiile neașteptate ale studiului a fost identificarea ADN-ului virusului și în pergamente realizate din piele de vițel și capră, nu doar în cele obținute din piele de oaie.

Cercetătorii spun că rezultatul ar putea avea mai multe explicații, inclusiv transmiterea între specii sau contaminarea în timpul procesului de fabricare a pergamentului.

Descoperirea arată că manuscrisele medievale pot funcționa ca adevărate arhive biologice. Pe lângă informațiile despre cultura și societatea perioadei, pielea animalelor folosită pentru pergament poate păstra urme genetice ale bolilor care afectau animalele în momentul în care acestea au fost sacrificate.

O boală cu impact economic major asupra fermelor

Variola ovină este o boală virală foarte contagioasă, caracterizată prin febră și leziuni ale pielii și mucoaselor. În formele severe poate provoca mortalitate ridicată, în special la animalele tinere, și poate reduce producția de lapte, carne și lână.

Virusul variolei ovine nu este cunoscut ca agent patogen pentru oameni. Importanța sa este legată de sănătatea animalelor și de pierderile economice pe care le poate provoca în efective.

Cercetătorii consideră că studierea genomurilor vechi poate contribui la o mai bună înțelegere a modului în care virusurile animalelor au evoluat și a felului în care bolile au influențat comunitățile agricole din trecut.

Studiul sugerează, de asemenea, că bibliotecile și arhivele din întreaga lume ar putea păstra încă urme genetice ale unor epidemii care au afectat animalele în urmă cu sute sau chiar mii de ani.