Max Jakoby este student și agricultor FOTO Ștefan Both
Pe câmpurile din vestul țării, între Comloșu Mic și Comloșu Mare, într-o zi toridă de vară, l-am întâlnit pe Max Jakoby la bordul unei combine agricole de ultimă generație. La nici 20 de ani, Max e student la două facultăți din Timișoara – Inginerie Industrială la Universitatea Politehnica și Agronomie la Universitatea de Științele Vieții – și, în același timp, își petrece vacanța de vară muncind pe terenurile familiei.
„E destul de ușor de condus combina, pentru că tehnologia ajută mult. Avem joystick, senzori care reglează automat înălțimea headerului. Facem undeva la 2,4 hectare pe oră. Anul acesta e bun pentru păioase – avem între 7 și 8 tone la hectar, în funcție de zonă”, spune Max, care, deși e obișnuit cu munca de mic copil, acum înțelege și din perspectivă științifică ce înseamnă agricultura modernă.
Tânărul spune că pasiunea pentru agricultură și mecanică l-a determinat să urmeze două facultăți. „Vreau să înțeleg în profunzime acest domeniu. Degeaba ai utilaje moderne dacă nu știi să le repari sau nu înțelegi cum funcționează. Această combină Fendt, deși e considerată medie, face totul: recoltează, colectează boabele în buncăr, toacă paiele”, explică Max.
Grâul recoltat ajunge în hambarul din gospodăria familiei, de unde va fi vândut către traderii de cereale. O mare parte din grâul de calitate ajunge în Italia, pentru a fi transformat în biscuiți sau paste, produse care, ironic, se întorc apoi pe rafturile din România.
O întoarcere acasă
Povestea fermei începe cu Franz Jakoby, tatăl lui Max, născut la Timișoara, dar emigrat în Germania în 1987. După Revoluție, în 1994, a decis să revină temporar în țară, însă n-a mai plecat. A deschis o afacere în Timișoara, iar câțiva ani mai târziu, în urma unei vizite în Comloșu Mic, a cumpărat o casă și a început să investească în agricultură.
„Am luat primul hectar, apoi altul și tot așa. Am cumpărat un tractor și de acolo s-a legat totul – pasiunea pentru pământ, pentru sat. Cred că i-am transmis asta și lui Max. A crescut pe câmp, sub remorcă, cu slănina topită și roșii calde și pline de praf. A văzut cu ochii lui cât de frumoasă, dar și cât de grea este agricultura. Pentru mine, agricultura este cea mai frumoasă meserie din lume, una care combină cunoștințe de matematică, chimie, economie, meteorologie și chiar istorie, dacă vrei să înțelegi ceva despre pământul acesta”, povestește Franz.
Ferma Jakoby din Comloșu Mic, județul Timiș, se întinde pe 150 de hectare de teren arabil, cultivate cu porumb, grâu, orz și rapiță. Familia are și o livadă de nuci de 2,5 hectare, iar planurile de viitor includ o moară și o brutărie artizanală.
De la agricultură la educație
Deși ferma este, în esență, un hobby pentru familia Jakoby – Franz lucrează la o firmă care distribuie utilaje agricole – implicarea în comunitate a devenit o parte importantă din viața lor. Prin asociația „Colț de Banat”, familia Jakoby derulează proiecte educaționale și sociale.
„E în firea mea să ofer. Din 1990 vin cu ajutoare în România. Am început cu Hambarul cu carte, un spațiu transformat într-o mică bibliotecă, inițial pentru copiii noștri. Apoi au început să vină și copii din sat, din satele vecine, chiar și din Jimbolia. Am realizat cât de important este să încurajăm lectura și educația”, spune Franz.
Asociația organizează școli de vară și ateliere pentru copii, dar are și planuri mai largi – de la sprijinirea micilor meșteșugari, la dezvoltarea unui turism lent, pe bicicletă, prin traseul EuroVelo.
„Comunitățile pot crește, dar trebuie cineva care să le adune. Noi încercăm să oferim un exemplu. Agricultura, educația și implicarea civică pot merge mână în mână”, conchide Franz Jakoby.
