Rusia folosește exporturile de cereale ca armă geopolitică și amenință securitatea alimentară a țărilor vulnerabile. Egiptul, dependent de grâul din regiunea Mării Negre, cumpără acum mai scump din Europa

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Escaladarea conflictului dintre Rusia și Ucraina în bazinul Mării Negre transformă comerțul cu cereale într-un instrument de presiune geopolitică, cu efecte directe asupra securității alimentare globale. Atacurile asupra navelor comerciale, blocajele maritime și confiscarea cerealelor ucrainene din teritoriile ocupate afectează exporturile și alimentează creșterea prețurilor. Potrivit unei analize publicate de cotidianul francez Le Monde și citate de Rador, Egiptul se numără printre țările cele mai expuse, din cauza dependenței de importurile de grâu din regiunea Mării Negre.

Deși Marea Neagră a rămas o rută esențială pentru exporturile agricole ale Ucrainei după invazia rusă din 2022, confruntările maritime s-au intensificat în ultimele luni.

După atacurile ucrainene asupra petrolierelor care fac parte din așa-numita „flotă fantomă” a Rusiei, Moscova a răspuns prin bombardamente asupra navelor comerciale care deservesc porturile ucrainene. Aproape 50 de nave ar fi fost vizate într-un interval de numai două luni, potrivit analizei citate.

Riscurile de securitate au determinat armatorii și companiile de asigurări să suspende escalele în porturile din regiune. Incidentele au ajuns inclusiv în Zonele Economice Exclusive ale României și Bulgariei, unde nave comerciale au fost lovite de drone sau incendiate.

Consecințele s-au resimțit pe piețele internaționale. Aproximativ un sfert din exporturile mondiale de grâu s-ar fi aflat temporar blocate, într-o perioadă importantă pentru recoltare și aprovizionare.

Egiptul, vulnerabil din cauza dependenței de importurile de grâu

Egiptul este unul dintre statele cele mai expuse la perturbarea comerțului cu cereale din regiunea Mării Negre. Țara este cel mai mare importator mondial de grâu, cu achiziții anuale de aproximativ 12-13 milioane de tone.

Dependența este cu atât mai importantă cu cât aproximativ jumătate din populație beneficiază de pâine subvenționată de stat, iar grâul reprezintă un produs esențial pentru sistemul alimentar egiptean.

Potrivit analizei Le Monde, reducerea rezervelor strategice a obligat autoritățile de la Cairo să cumpere în regim de urgență grâu din Europa, inclusiv din Franța și România. Prețurile au ajuns la 300-400 de dolari pe tonă, cu aproximativ 100 de dolari peste nivelul din anul precedent.

În primele opt luni ale anului, Rusia și Ucraina au asigurat aproape 84% din importurile de grâu ale Egiptului. Chiar și în condițiile actualei instabilități, Cairo continuă să cumpere cereale rusești, atrase de prețurile mai mici, proximitatea geografică și relațiile strategice dintre cele două state.

Aceste relații includ cooperarea militară și proiectul centralei nucleare dezvoltate de compania rusă Rosatom.

Rusia este acuzată că vinde cereale ucrainene confiscate din teritoriile ocupate

Pe lângă presiunile exercitate asupra rutelor maritime, Rusia este acuzată că folosește cerealele ucrainene confiscate din teritoriile ocupate pentru a obține venituri și a-și finanța efortul de război.

Înainte de invazia din 2022, agricultura și exporturile agroalimentare reprezentau aproximativ 10-12% din PIB-ul Ucrainei. Controlul asupra unor teritorii agricole importante a permis forțelor ruse să preia exploatații agricole, silozuri și utilaje.

Potrivit investigației citate de Rador, cerealele recoltate în teritoriile ocupate, precum Herson, Zaporijjea, Luhansk, Donețk și Crimeea, sunt comercializate prin intermediul unor scheme care urmăresc ascunderea originii lor.

Una dintre metodele descrise constă în amestecarea grâului ucrainean cu cel rusesc și falsificarea documentelor de proveniență, pentru ca marfa să poată fi introdusă pe piețele internaționale.

Ucraina încearcă să combată acest comerț printr-un sistem de verificare a originii cerealelor, dezvoltat în colaborare cu experți britanici. Programul Grain Verification Scheme utilizează analiza microelementelor și a particulelor din sol pentru a identifica regiunea din care provin produsele agricole.

În paralel, Kievul derulează programul umanitar „Grain from Ukraine” și încearcă să-și consolideze prezența diplomatică în Africa, pentru a contracara influența Rusiei pe piețele din Orientul Mijlociu și de pe continentul african.

România și Dunărea, importante pentru exporturile agricole ale Ucrainei

Blocarea sau limitarea traficului maritim a crescut importanța rutelor alternative de transport dezvoltate de Uniunea Europeană.

Așa-numitele „culoare de solidaritate” permit transportul cerealelor ucrainene prin Dunăre, rețeaua feroviară și infrastructura rutieră europeană. În perioadele de criză maximă, aceste rute au preluat până la 90% din exporturile Ucrainei, potrivit analizei citate.

România a avut un rol logistic important, în special prin infrastructura portuară și fluvială de la Dunăre, care a permis transportul cerealelor către piețele internaționale.

Totuși, aceste alternative au limite importante. Capacitatea lor de transport este estimată la aproximativ jumătate din cea a porturilor maritime, iar costurile logistice mai mari reduc veniturile fermierilor ucraineni.

Și Rusia încearcă să-și diversifice rutele de export, redirecționând o parte din transporturi către porturile de la Marea Baltică, Marea Caspică și Extremul Orient. Transportul cerealelor din zona Mării Baltice către Egipt este însă cu 30-35% mai scump, potrivit datelor prezentate în analiza franceză.

Ucraina și-a consolidat poziția pe piața europeană a cerealelor

Perturbarea comerțului din bazinul Mării Negre are loc în contextul unei creșteri importante a relațiilor comerciale dintre Ucraina și Uniunea Europeană.

Între 2015 și 2025, exporturile de grâu ucrainean către piața unică europeană au crescut cu 38,5%, potrivit informațiilor prezentate de Le Monde.

Această evoluție a consolidat poziția Ucrainei în aprovizionarea cu cereale a Europei și a făcut ca stabilitatea rutelor de transport din regiunea Mării Negre să devină o problemă importantă pentru securitatea alimentară europeană.

În același timp, vulnerabilitatea unor mari importatori, precum Egiptul, arată cât de repede se pot transforma blocajele comerciale și conflictele militare în presiuni asupra prețurilor alimentelor și asupra accesului populației la produse de bază.